Mai multa fermitate din partea primarului Gheorghe Nichita, in sensul asigurarii transparentei si corectitudinii licitatiei organizate de RATP pentru cumpararea a 50 de autobuze noi, este obligatorie pentru binele lui, cit si al iesenilor. Despre noi, batrinii, spunea pe vremuri un slogan al propagandei de partid ceva de genul: "crestem odata cu tara". Era si un cintec, expirat intre timp, care marca dead-line-ul povestii: "Noi in anul 2000". Astazi, copiii si/sau nepotii nostri cresc dupa alte ritmuri. Daca ar fi sa ne luam dupa parcurile de joaca din oras, cei mici cresc din patru in patru ani. Intervalul este dat de campaniile electorale pentru alegerile locale, evenimente cu repercusiuni fericite in viata copiilor, dar care insa nu tin mult. Dupa inchiderea sectiilor de votare, parcurile de joaca intra si ele in uitare. De fapt, intreg orasul pare sa intre in lincezire - iar acest lucru e valabil pentru majoritatea localitatilor. Parca ar fi un facut: dupa incheierea campaniilor electorale, ciinii isi string covrigii din coada si isi vad de-ale lor. In ce priveste Iasul, nu numai ca au disparut covrigii, dar se aude ca s-au si scumpit. Orasul nu s-a schimbat, cu exceptia marelui santier deschis in centru si a investitiilor private mai ales in spatii de locuit si birouri ori supermarketuri. E drept ca si asta face parte din dezvoltare, insa infrastructura a ramas pe loc, serviciile comunitare stirnesc la fel de multe nemultumiri, iar perspectivele intirzie sa se iveasca la orizont. Cind actualul primar a preluat friiele Iasului, multi se asteptau sa impovareze orasul cu datorii iar banii sa-i investeasca in lipsurile cotidiene. Autobuzele MAZ au fost inceputul, dar lucrurile s-au oprit aici. Bunele intentii s-au devalorizat pe masura ce timpul s-a scurs si oamenii - desi chestionati asupra prioritatilor orasului - nu au mai vazut de mult timp un proiect finalizat.