Ceea ce la începutul campaniei era doar un proiect pentru fiecare candidat a devenit pe parcurs o platformă asumată.
În primele zile, Traian Băsescu îşi asuma ipostaza de singur împotriva tuturor, iar Mircea Geoană, ipostaza de candidat împreună cu toţi. S-a crezut că e doar o manevră de campanie a fiecăruia dintre cei doi candidaţi urmărind cucerirea electoratului. Viaţa a brodit în aşa fel încât ceea ce era o ipostază de campanie a devenit o realitate.
Traian Băsescu a rămas singur faţă în faţă cu o uriaşă Coaliţie politico-mediatică. Mircea Geoană a devenit candidatul acestei Coaliţii politico-mediatice, lărgită de domnia sa prin manevre abile, astfel încât să includă şi persoane şi formaţiuni celebre pentru anti-PSD-ismul lor funciar: ramura talibană a PNŢCD, Doina Cornea, seniorii PNL. Desigur, pe măsură ce ne-am apropiat de finele de campanie, s-a putut sesiza celebrul nărav românesc al trecerii din barca lăsând impresia că se scufundă în barca părând să plutească mai departe pe valuri.
Nu altfel se explică prezenţa în grupul de admiratori fanatici ai lui Mircea Geoană, la confruntarea tv, a unor intelectuali care n-au îndrăznit în ultimii ani să-şi afişeze sentimentele PSD-iste. Unii dintre ei vor fi socotit că Mircea Geoană le va împărţi funcţiile de ştabi ai instituţiilor de cultură, aşa cum Traian Băsescu, învingător în 2004, s-a grăbit să-i răsplătească din plin cu funcţii pe intelectualii care l-au sprijinit.
Dincolo de aceste mizerii dâmboviţene, cele două grupuri de susţinători de la confruntare au diferenţiat categoric şi cele două ipostaze asumate de cei doi candidaţi.
Traian Băsescu a lăsat impresia, cu sau fără voia sa, de singur împotriva tuturor. Mircea Geoană, care i-a convocat în sală pe liderii PNL, pe primarul Sibiului, pe intelectuali de marcă, a lăsat impresia, cu voia sa, că e preşedi