Experienta se castiga in timp. Am fost la o gramada de interviuri de angajare si desi vedeau in CV ca abia am terminat facultatea, ma intrebau ce experienta am. Era perioada in care stagiile de practica erau irelevante. Voluntariatul, lucrul benevol nu avea nici un sens. Vorbesc la trecut pentru ca eu am gasit o companie pentru care stagiile de practica si internship-urile pe care le-am facut au contat.
Am facut Medicina. O facultate grea, cu multe hopuri de trecut, cu personalitati tari si usor egoiste care ne vedeau ca pe niste amenintari, nu ca pe niste viitori oameni care vor salva vieti. Acum, cand trag linie, imi dau seama ca am avut niste nervi de otel, iar pasiunea pentru ceea ce faceam crestea pe masura ce eram data la o parte. Am invatat teoria, dar practica a fost cea care m-a facut sa descopar lumea reala a vietii de spital.
Am inceput practica in anul intai, ca oricare dintre colegii mei. Pe perioada verii mergeam la spital si stateam pe langa un doctor sau altul sa imi spuna ceva, orice. Daca imi aduc bine aminte, cred ca pana in anul 3 nu m-a bagat nimeni in seama. Puneam 1000 de intrebari si primeam 3 raspunsuri vagi. In anul 3 am inceput stagiile. Desi eram cam neincrezatoare, am avut sansa sa ajung pe langa niste oameni care impartaseau din experienta lor. Atunci spuneam despre unii dintre ei ca stau cu biciul pe noi si ca asta nu e viata. Acum imi dau seama ca un astfel de stagiu plus orele pe care le stateam in spital pentru ca asa vroiam eu m-au facut sa vreau sa invat mai mult, sa aflu mai mult, sa ajut mai mult, sa devin cardiolog.
Am dat rezidentiatul, mi-am ales specializarea cardiologie si acum sunt rezidenta in anul 4. Acum 3 saptamani m-am intors dintr-un internship. A fost practic un schimb de experienta intre spitalul in care lucrez si o clinica privata din Leipzig, Germania. Am stat acolo 6 luni, i
