Prima salvare din Bucureşti a apărut în urmă cu 106 ani, iar bolnavii erau trasportaţi cu trăsura mânată de vizitiu, echipajul era format din agenţi stradali ce ajungea la caz după 30 de minute, în timp ce astăzi ambulanţele sunt adevărate spitale ambulante, cu personal de top şi sute de voluntari.
Prima "Salvare" din Bucureşti a apărut în iulie 1906 din iniţiativa privată a profesorului Nicolae Minovici sub deviza: "Totdeauna şi tuturor, gata pentru ajutor". Echipajul era format din vizitiu şi sergenţi de oraş instruiţi de doctorul Minovici.
"Tăsurile ajungeau la caz în galopul cailor în mai mult de jumătate de oră, cu traficul de atunci din Bucureşti", a relalat, sâmbătă, directorul medical dr Cristian Grasu, preşedintele Asociaţiei Serviciilor de Ambulanţă din România.
Astăzi, serviciul de ambulanţă are maşini dotate la cele mai înalte standarde, mici spitale pe roţi, care pot salva milioane de vieţi şi care ajung la urgenţă majoră în 11-25 de minute.
Ambulanţele Capitalei îngregistrează în medie peste o mie de solicitări pe zi, cu diferenţe în perioadele cu temperaturi extreme. Cele mai multe solicitări sunt pentru cazuri care nu pun viaţa în pericol, cum ar fi febre şi colici abdominale, dar 45 la sută dintre cazuri sunt urgenţe de grad zero şi unu, a explicat directorul medical Cristian Grasu.
Cea mai acută problemă cu care se confruncă astăzi ambulanţa, după 106 ani de existenăţ, este lipsa acută de personal.
"Cele mai grele probleme la cei 106 ani vizează lipsa de personal. În ultimii patru ani, în care nu am putut angaja decât o personaă la şapte plecate şi-au spus cuvântul, deficitul depăşeşte 50 la sută, mai ales la ambulanţieri. De aceea, cei rămaşi muncesc mai mult. Avem 100.000 de ore supliemntare pe care nu le putem plăti, deşi avem bani. Muncind în aceste condiţii, oamenii se uzează fizic şi psihic, se îmbolnă
