Presa românească a descoperit, de pe o zi pe alta, un subiect şi s-a apucat să-l întoarcă pe toate feţele: notele proaste de la examenul de titularizare a profesorilor. Iniţial, la radio şi la TV s-a anunţat că un mare număr de profesori a avut note între 1 şi 5, speculîndu-se miezul cu iz senzaţional: cum adică, aceşti oameni care pretind că ne învaţă pe noi, muritorii de rînd, iau note de repetenţi? Apoi, ştirea a fost preluată şi de presa scrisă, care a îmbogăţit-o cu cifre, cu opinii şi comentarii. A rezultat un "caz" recitat pe mai multe voci, cu aerul că situaţiunea e gravă şi că trebuie luate măsuri. Cei care nu au luat notă de trecere nu vor fi titularizaţi şi vor rămîne în continuare suplinitori, aşa că nu prea văd ce măsuri pot fi luate împotriva lor. Să nu mai fie numiţi nici măcar ca suplinitori? Pe posturile respective vor veni alţii, probabil la fel de "buni", aşa că n-am făcut nimic. Să fie trimişi din nou să înveţe? Asta ar avea o oarecare logică, dar atunci trebuie să luăm aceeaşi măsură şi cu alte profesii. Ca în toate domeniile, şi în învăţămînt există oameni mai bine sau mai prost pregătiţi. "Ca să nu mai vorbim de faptul că, dacă cuiva i-ar trece prin cap să cheme la o examinare serioasă toate cele 189.266 de cadre didactice, cine ştie ce surpriză am mai avea...", scrie d-na Melania Mandas Vergu în Adevărul (nr. 3760, 26 iulie). Iar dacă am chema la o examinare serioasă şi medicii, şi inginerii, şi primarii, şi parlamentarii, ne-am lua cu mîinile de cap... Aşa că mai bine nici să nu ne gîndim la "măsurile care pot fi luate". "Descoperirea" acestui subiect de presă şi vîlva de cîteva zile făcută în jurul lui pun însă o altă problemă. Surpriza gazetarilor în faţa notelor mici luate de profesori şi reflexul de a se întreba "ce-i de făcut?" arată că situaţia din învăţămînt nu e cunoscută cum trebuie în societatea românească. Presa, în orice ca