Am avut zilele astea ocazia sa citesc o carte ce a facut ceva valuri in Rusia, "Anatomia elitei ruse" a Olgai Kryshtanovskaya, cunoscut sociolog rus atasat Institutului de Sociologie al Academiei Ruse. Cartea a aparut mai intai in Germania, dupa care, in scurt timp, si in Rusia. Autoarea cartii si-a dedicat cincisprezece ani studiului elitei politico-financiare ruse si a fost printre primii cercetatori care au analizat si impus in contextul postsovietic notiuni precum "oligarhi" si "siloviki" (persoane din sfera puterii, parveniti din Armata, FSB, KGB, Interne). Ultimul termen pe care autoarea il atribuie noii elite ruse din perioada Putin este notiunea de militocratie.
Nu e deloc simplu sa analizezi mecanismele de formare si functionare, psihologia si conflictele din interiorul acelui "segment social", supranumit "clasa conductoare", care este de fapt cel mai inchis si inabordabil grup social. A scrie o carte serioasa, bine documentata despre elita politico-financiara a Rusiei este nu numai dificil, ci si periculos, caci nici unui grup politico-financiar nu-i place sa fie luat la bani marunti, cu atat mai mult celui rusesc. Olga Kryshtanovskaya analizeaza si compara elitele a cinci perioade diferite: elita din perioada Brejnev, din perioada Gorbaciov, doua tipuri de elite din perioada Eltin si elita actuala din perioada lui Putin.
Ma voi opri in acest articol doar la ultimele trei. E curios faptul ca in perioada guvernarii lui Eltin au existat – cum constata autoarea – doua tipuri de elita care se disting una de alta si care au coexistat. In acea perioada, in Rusia a functionat o "structura de putere policentrica", cu o elita mixta compusa atat din birocratia si nomenclatura vechilor structuri, cat si din reprezentantii noii elite financiare. Aceasta structura policentrica, deloc specifica traditiei politice rusesti, a dus la crearea unui numar