Într-o lume din ce în ce mai egoistă, mai îndepărtată de morală şi mai apropiată de interes, căile ocolitoare pentru atingerea scopurilor sunt din ce în ce mai privilegiate. Succesul rapid, personal sau de corporaţie nu se obţin doar prin muncă, ci şi prin căi "colaterale".
Corupţia însumează aceste căi, iar fenomenul este cunoscut de la un capăt la celălalt al Pământului. Doar atitudinea faţă de asemenea practici diferă de la o ţară la alta, iar statele care reuşesc să se ţină departe acest fenomen se pot număra pe degete. Sociologii susţin că aceste practici sunt prezente preponderent în ţările sărace. Teoria lor este simplă: o societate săracă este o societate coruptă, iar mita are succes sigur.
Dar nici cele mai dezvoltate şi democratice ţări, cu economiile cele mai puternice nu fac excepţie. Mentalitatea acestora este dictată de economia de piaţă, cu concurenţă acerbă şi cultul banului caracteristic societăţii de consum, precum şi de obsesia de a câştiga bani mulţi într-un timp foarte scurt, cum este cazul îmbogăţirii peste noapte sau al aşa-numitelor "tunuri".
În unele părţi ale lumii, corupţia şi, indestructibil legată de ea, mita devin imperative. Sunt considerate ca fiind utile şi chiar necesare. De pildă, s-a aflat că în India nu poţi să intri pe uşa vreunei instituţii de stat ca să-ţi rezolvi chiar şi cea mai mică problemă pănă nu dai mită şi celui mai mărunt funcţionar.
Mita măruntă şi mita pe picior mare
Aceste practici lezează societatea, erodând valorile morale cum sunt cinstea, onoarea, încrederea. Din păcate, tot mai des se întâmplă să nu câştige omul competent şi cinstit, ci omul care ştie "să se strecoare".
Corupţia încalcă drepturile omului, generează neîncredere, ură şi chiar frustrarea unor întregi comunităţi sociale, afectează atât viaţa personală, cât şi pe cea a instituţiilor. Mita