Nimic mai banal astăzi decât o mulţime de oameni care poartă pantaloni. Într-o varietate impresionantă de modele, culori şi materiale, comozii şi confortabilii pantaloni au fost un obiect vestimentar foarte râvnit de femei, care au luptat din greu pentru dreptul de a-l purta. Conotaţia politică a pantalonilor pare că nu poate fi desprinsă, deci, de ascensiunea feminismului, la care au contribuit semnificativ şi divele filmului american. Cele mai vechi dovezi ale existenţei pantalonilor sunt din paleolitic. Figurine găsite în siturile arheologice stau mărturie că atât femeile, cât şi bărbaţii obişnuiau să pună pe ei obiecte vestimentare care par să semene cu pantalonii, dacă e să ne luăm şi după picturile rupestre descoperite până azi. În Roma la modă era însă toga, iar pantalonii erau consideraţi semnul distinctiv al barbarilor. Odată cu extinderea imperiului şi către zone mai reci, pantalonii sunt acceptaţi ca variantă vestimentară. Două tipuri de pantaloni ajung să fie purtaţi la Roma: unii pentru femei, a căror croială este compactă şi care ajung până la jumătatea gambei, şi unii pentru bărbaţi, de o lungime care atinge gleznele. Se pare că ambele modele au fost importate de la celţi, care le-au asimilat la rândul lor de la perşi. Materialele din care erau confecţionaţi pantalonii variau de la bumbac şi mătase până la lână. Pantalonii, instrument de modernizare a Rusiei imperiale Nu este clar când s-a produs specializarea vestimentară, pantalonii intrând în proprietatea exclusivă a bărbaţilor. Unii istorici leagă acest moment de apariţia şi impunerea diferitelor religii, care ar fi indicat coduri vestimentare diferite, în funcţie de gen. Ce se ştie însă cu certitudine este că în Evul Mediu locuitorii Bizanţului purtau pantaloni pe sub tunicile lungi, la fel ca şi membrii triburilor tătare care au traversat Europa la acea vreme. În secolul al VIII-lea se purtau