Neplătiţi din octombrie 2010, angajaţii Institutului de Proiectare şi Cercetare Utilaj Petrolier Ploieşti (IPCUP), unicul cu acest profil din ţară, au ajuns la disperare

57 de salariaţi din cei peste 1.200 câţi avea IPCUP în perioada de glorie vin, în continuare, la serviciu, în condiţii inimaginabile.

Institutul nu mai are căldură încă de iarna trecută, iar de câteva luni nu mai au nici apă curentă şi nici electricitate.

Pentru a rezista în birouri, la 5 grade Celsius, oamenii stau îmbrăcaţi ca pe stradă, cu geci, căciuli şi mănuşi.

Cu toate acestea, nu au nici unde să se ducă. Foarte mulţi au lucrat toată viaţa doar în domeniul cercetării petroliere şi, fiind în prag de pensie, nu îi mai angajează nimeni.

Câţiva au reuşit să se angajeze, dar au şi acum de încasat salarii restante şi au dat în judecată conducerea IPCUP.

Chiar dacă au un proces câştigat împotriva conducerii Institutului, salariaţii nu au mai văzut un ban din salarii de peste 27 de luni!

Situaţia în care a ajuns IPCUP este un cerc vicios. Institutul are statut de societate având capital integral de stat, aparţinând Ministerului Economiei, dar se autofinanţează.

Din 2007, din cauza managementului si a crizei financiare, IPCUP a intrat în declin. S-au acumulat datorii enorme la utilităţi, dobânzi, iar veniturile din contractele pe care le-au mai avut până în aprilie 2012 au intrat în totalitate în conturile ANAF.

Pe de altă parte, legea interzice închiderea institutelor de stat, iar din decembrie 2012 s-a vorbit de trecerea acestora în subordinea Ministerului Cercetării.

Numeroasele petiţii, memorandumuri şi cereri adresate Guvernului, Ministerului Economiei şi autorităţilor locale nu s-au finalizat cu nici o soluţie concretă.