Este 15 noiembrie. La troița din fața Spitalului Județean din Brașov se depun coroane de flori, oameni zgribuliți susțin discursuri despre suferințele muncitorilor bătuți și deportați de Securitate după revolta din 15 noiembrie 1987. Un moment de curaj cu care Brașovul se mândrește. În biroul său cald din Primăria Brașov, fostul maior de Securitate Nicolae Paraschiv are și el un motiv de mândrie. Stă fără prea multe griji în fruntea Brașovului de peste 12 ani.

31 august 1989. Sediul Securității Brașov. Un tânăr palid stă ghemuit de frică într-un birou sărăcăcios. ”Ascultă, bă, în p…a mă-tii, tu crezi că o să se ajungă iar ca în 1987, când o șleahtă de nemernici a devastat Comitetul Județean de Partid? Recunoaște, spune tot, că aici intri și nu mai știi când ieși!”, răcnește către tânăr un individ în costum cenușiu. Este maiorul de Securitate Nicolae Paraschiv, care încearcă să obțină detalii despre ”manifestările dușmănoase” ale celui anchetat. Tânărul, un muncitor de 23 de ani, recunoaște tot.

Sorin Boacă, muncitor necalificat la IJPIPS Brașov, a fost luat de acasă în august 1989 și dus întâi la Miliție iar apoi la sediul Securității. Aici a intrat pe mâinile lui Nicolae Paraschiv. ”Am fost chemat la Securitate pentru că am înjurat regimul comunist, pentru că am înjurat personalități din conducerea de partid și de stat, cum ziceau ei, adică pe soții Ceaușescu. Am fost înjurat, ameninţat şi terorizat de Paraschiv. ‘Aici intri şi nu mai ştii când ieşi’, mi-a spus. ‘Nişte idioţi ca voi asta faceţi, azi vă întâlniţi şi înjuraţi, iar mâine vezi ce se întâmplă, ca la 15 noiembrie. Vezi că de aici nu mai ieşi’. Am recunoscut tot, că am înjurat partidul, că am elogiat sistemul capitalist, modul de viaţă din Occident, tot”, își amintește Boacă. Încă mai simte răceala armei securistului la spate.

A fost nevoit să meargă la Securitate de vreo 20 de