Papa Francisc s-a apucat de curăţenia de primăvară la Vatican. I-a lăsat pe o samă de oameni să-şi facă sărbătorile de Paşti liniştiţi şi acuma, dacă tot au trecut sărbătorile, şi-a sumes mânecile de la anteriul ăla special şi s-a pus pe treabă.

Cică la Vatican trebuie o curăţenie mai specială, nu una din aia care presupune ştersul prafului, spălatul geamurilor sau a vitraliilor şi bătutul covoarelor. Chestiile astea le pot face şi gărzile elveţiene.

Curăţenia preconizată de Papa Francisc a început cu anunţarea posibilităţii închiderii Băncii Vaticanului. Treaba asta s-ar putea să supere pe mulţi, inclusiv nişte cardinali importanţi. Da’ asta nu contează, că hotărârile papei nu se comentează. Papa deţine în Vatican puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească. În plus, mai e şi chestia aia cu infailibilitatea papei, care zice că omul care ocupă funcţia respectivă nu poate să greşească, hotărârile lui fiind de inspiraţie divină.

Despre Banca Vaticanului s-a scris destul de mult în ultima vreme, în legătură cu oareşceva spălări de foarte mulţi bani, legături cu Mafia şi oameni de afaceri corupţi şi nişte multe infracţiuni financiare, aşa că decizia papei are o motivaţie serioasă.

Şi la ce-i trebuie Vaticanului bancă? Nu scrie în Biblie că e interzis să dai bani împrumut cu camătă? Şi nu pe asta se bazează activitatea oricărei bănci? E vreo bancă din lume care să nu ia dobânzi pentru creditele acordate? Asta înseamnă că toate băncile încalcă cuvântul Bibliei, da’ şi aia a Vaticanului să facă treaba asta? Parcă nu-i bine. Scandalurile astea legate de Banca Vaticanului au început în urmă cu mai bine de treizeci de ani, atunci când preşedintele Băncii Ambrosiano, la care Vaticanul era acţionar majoritar, un tip poreclit „bancherul lui Dumnezeu”, a fost găsit spânzurat sub un pod din Londra. La câţiva ani distanţă, un con