Tema si variatiuni Sunt ani la mijloc de cand, dimineata de dimineata, citesc, in timp ce-mi beau cafeaua, gazetele. Vreo douazeci. Pai, n-ajunge una singura? Ca doar in toate scrie acelasi lucru! Eroare! In fiecare scrie altceva, complet altceva. Asa ca, daca vreau sa-mi fac o idee despre lumea in care traiesc, e musai sa le citesc una cate una. Altminteri, am toate sansele sa-mi scape vreun amanunt, vreo nuanta si, in cele din urma, sa-mi fac o parere cum nu se poate mai partiala si, deci, mai stramba asupra realitatilor. Nu ma gandesc la interpretarile, diverse pana la excludere, de care au parte, in viziune jurnalistica, intamplarile, evenimentele, fenomenele. Acestea tin de linia politica a gazetei, de instructia si de fantezia gazetarului, de starea vremii, precum si de alti factori imponderabili, nemuriti de Caragiale intr-o schita botezata prin accident ca si randurile de fata. E vorba de informatia stricta, seaca, neutra, care obisnuieste sa difere de la un ziar la altul, incat ai putea jura ca fiecare da seama de fapte si situatii complet diferite.
Aflu, de pilda, dintr-un cotidian ca o ingenioasa new-york-eza a sustras cu gramul, vreme de 28 de ani, nu mai putin de 200 kg de aur din atelierul de bijuterii unde lucra. Si mai aflu de acolo ca, descoperindu-se lipsa pretiosului metal, dumneaei s-a gandit sa returneze, tot pe sest, ceea ce furase; asa ca a umplut ditai geamantanul cu aur si a incercat sa-l introduca in seiful firmei; numai ca, prinsa asupra faptului, a trebuit sa-si recunoasca hotia, pentru care risca sa stea 25 de ani dupa gratii.
Alt cotidian scrie ceva mai concis despre o alta (sau aceeasi) new-york-eza, care, fascinata de stralucirea aceluiasi metal, a subtilizat timp de 25 de ani, tot cu gramul si tot dintr-un atelier de bijuterii, 227 kg. Fapta ce ar putea fi pedepsita cu 28 de ani de puscarie, chiar daca intreaga can