Hulit şi admirat pentru scandalurile şi pentru talentul său, fotbalistul brazilian Adriano a demonstrat la Flamengo de ce fanii Interului l-au supranumit „Împăratul”.
Două nume au reatras atenţia lumii asupra campionatului de fotbal din Brazilia în 2009: Ronaldo şi Adriano. Doi dintre cei mai mari atacanţi ai fotbalului internaţional au revenit în ţara natală după ce au cules laurii gloriei la marile echipe ale bătrânului continent.
„Il Fenomeno" a ales Corinthians, considerată cea mai bogată echipă din „Ţara cafelei". „Il Imperatore", în schimb, a ales cu sufletul şi a revenit la Flamengo, acolo unde a început fotbalul, o echipă care şi-a trăit gloria la începutul deceniului opt al secolului trecut. Şi ce decizie inspirată avea să se dovedească a fi în cele din urmă!
Revenit la Rio
„Concediat" de fotbalul european după ce a scris istorie la Parma alături de Adrian Mutu şi a cucerit trei titluri consecutive cu Inter în Italia, Adriano a refuzat să creadă că e un fotbalist terminat. Grav afectat de moartea tatălui său, Adriano a intrat într-o depresie puternică, din care nici măcar Jose Mourinho nu a reuşit să îl scoată, odată ajuns pe banca lui Inter.
A fost împrumutat la Sao Paulo, dar nu s-a integrat. Viaţa extrasportivă dezordonată pe care o ducea în acea perioadă nu i-a permis acest lucru. „Obişnuiam să beau orice. Vin, whisky, bere... multă bere", a recunoscut fotbalistul într-un interviu recent. Şi totuşi alături de „nerazzurri" Adriano a trăit clipe magice.
Omul potrivit la momentul potrivit, brazilianul a pus umărul în 2006 la primul titlu interist după o secetă de 17 ani, în care echipa de pe „Giuseppe Meazza" a asistat neajutorată la succesele rivalilor de la AC Milan şi Juventus. Trei ani mai târziu a urmat recidiva. Repatriat de Flamengo, atacantul de 27 de ani a renăscut pur şi simplu din propria cenuşă.
Un titlu