Spartanii lui Leonidas, în versiune romană. Un film cu subiect politic de stringentă actualitate, o comedie cu tentă satirică, o evocare istorică cu iz de legendă din timpuri îndepărtate: Spartanii lui Leonidas, în versiune romană.
Un film cu subiect politic de stringentă actualitate, o comedie cu tentă satirică, o evocare istorică cu iz de legendă din timpuri îndepărtate: afişul cinematografic de sfârşit de săptămână răspunde unor gusturi din cele mai variate, urmăreşte targeturi diferite, confirmând, o dată mai mult, disponibilitatea marilor studiouri de acoperire a unei plaje cât mai întinse de genuri, în veşnica bătălie pentru box-office. Un adevărat răsfăţ pentru cinefili. Şi când te gândeşti că a fost o vreme când am avut parte de o "secetă" cinematografică cumplită. Parcă nu ne vine să credem…
Anglo-saxonii le spun "sword and sandals", cum ar veni "gladiatori în sandale", italienii, adevăraţii inventatori ai genului, preferă termenul "peplum", după numele îmbrăcămintei specifice pentru femeile romane.
Sunt filme cu decoruri fastuoase (din mucava!) consacrate antichităţii romano-greceşti, aşa cum este şi cazul coproducţiei de faţă, anglo-franco-italiană, inspirată din romanul omonim (pseudo)istoric al scriitorului (tradus şi în română) Valerio Manfredi.
Genul a primit un serios balon cu oxigen ca urmare a succesului neaşteptat înregistrat de epopeea spartană "300", pe urmele căreia "Ultima legiune" ("The Last Legion") calcă vitejeşte, numai că tunicilor greceşti le-au luat locul cele romane, nu că între ele ar fi cine ştie ce deosebire.
Ne aflăm, aşadar, în A.D. 476, al prăbuşirii Imperiului Roman.
După o foarte scurtă domnie (o singură zi în film, zece luni în realitate), ultimul împărat al
romanilor, un băieţaş de numai 12 ani, Romulus Augustus (Thomas Sangster), este detronat şi, împreună cu enigmaticul său