Dumitru Sârb a trebuit să aștepte până la 25 de ani pentru a intra în atenția specialiștilor ortopezi. Deși cazul său este unul ciudat și cu o evoluție negativă mai ales după vârsta de 14 ani, bărbatul spune că nu l-a trimis nimeni la operație până acum.

Arădeanul a făcut impresie bună în Clinica I de ortopedie a Spitalului Județean din Timișoara. Venit pentru a-și trata piciorul care se umflase chiar mai mult decât de obicei din cauza unor probleme de circulație a sângelui, el ascultă de medici și s-a împrietenit și cu colegul de salon. Vecinul de pat este un fotbalist cu probleme la ligamente. Dumitru Sârb, în schimb, nu a jucat fotbal niciodată, iar cât timp a făcut școală a fost scutit mereu de la sport."Am făcut opt clase. Mai departe nu am vrut să mai merg. Nu pentru că mi-a fost rușine. Nu am mai vrut", spune tânărul care le-a mulțumit medicilor că au grijă de el.

Bărbatul se gândește mult la fiecare întrebare și răspunde molcom ca un adevărat ardelean. La spital nu a ajuns pentru că nimeni nu l-a trimis, spune el. Părinții i-au murit, mama în urmă cu "trei-patru ani sau așa ceva" și tatăl acum "un an, un an și ceva". Dumitru are limite intelectuale impuse poate și de boală, dar și de faptul că a renunțat la educație și și-a petrecut timpul făcând nimic. "Am stat. Acasă, mă mai uitam la televizor. Am mai mers și la pescuit de câteva ori", explică tânărul cu picior de elefant, care locuiește într-o casă din comuna arădeană Șimand, alături de bunica sa și doi frați.

A fost sau n-a fost

Medicul de familie din localitatea amintită, dr. Dan Frunză, l-a contrazis pe Dumitru Sârb. Contactat telefonic, acesta a precizat că tânărul ar mai fi fost o dată la spital, dar că "era copil și nu își mai amintește", iar deficiența nu era atât de vizibilă și deranjantă. Cu toate acestea, după vârsta de 14 ani, când piciorul a început să