Un fost detectiv de poliţie din Ohio, SUA, a relevat cum îşi poate da seama un poliţist dacă un suspect minte, scrie Business Insider.

Stacy Ditrich spune că ’’apelul de urgenţă iniţiat de o persoană şi primele declaraţii ale acesteia pot reprezenta cele mai importante dovezi în anchetarea unui caz’’.

1. Apelul de urgenţă preventiv. Infractorii sună uneori poliţia mult prea devreme, pentru a încerca să-şi creeze un alibi. De exemplu, un bărbat căruia i-a dispărut nevasta poate suna la doar câteva ore după dispariţie. ’’Prima întrebare pe care o adresează un ofiţer de poliţie în astfel de cazuri este de ce crede persoana care a sunat că este ceva în neregulă, pentru că e normal ca o persoană să lipsească pentru câteva ore’’, spune Ditrich.

2. Emoţiile. Chiar dacă ceea ce spune cel care a sunat pare adevărat, tonul pe care spune asta îl poate da de gol. De exemplu, o persoană care raportează pe un ton calm că cineva i-a pătruns prin efracţie în casă poate minţi, pentru că de obicei persoanele aflate în astfel de situaţii reacţionează destul de isteric.

3. Nu răspunde cu da sau nu. Persoanele inocente răspund de obicei întrebărilor adresate de poliţie cu da sau nu. Nu însă şi criminalii. ’’Când întrebi un ucigaş dacă este implicat într-o crimă, el va trage de timp, prin oferirea unor răspunsuri cât mai lungi’’, povesteşte Ditrich.

4. Prea multe detalii. Un infractor îşi planifică povestea cu atenţie, până la cele mai mici detalii, ştiind că la un moment dat ar putea fi supus unui interogatoriu. De exemplu, atunci când sună pentru a raporta dispariţia unei persoane, folosirea detaliilor în exces poate indica faptul că ascunde ceva.

5. Minte în legătură cu detaliile nesemnificative. Chiar şi cea mai inofensivă declaraţie poate releva aspecte importante. ’’De exemplu, un suspect poate folosi ca alibi faptul că s-a uitat la o