"Şeful statului moldav a reuşit ieri o lovitură de imagine (probabil): demisia premierului."
Pentru cei care sunt atenţi la evenimentele de peste Prut, din An în Paşte a fost o surpriză de proporţii. Pentru cei de acolo, o surpriză mai mică. Până deunăzi, televiziunile şi ziarele aliniate prezentau obsesiv marile realizări ale guvernului Tarlev. La Congresul din weekend al comuniştilor (Voronin reales, of course!) a fost linişte şi pace (totul, în limba rusă). Două zile după aceea, Tarlev a primit o medalie şi o hârtie pe care scria „demisie“. Se uzase şi nu mai folosea. Şi vin alegerile.
De ce ar demisiona un premier înscăunat încă din anul 2001 şi considerat partener de încredere al preşedintelui comunist Vladimir Voronin? Mulţi văd asemănări cu Rusia şi şmecheria Putin-Medvedev. Ei suferă de scenarită. Eu cred că e vorba fie de frecuşuri pe axa Voronin-Tarlev, fie de iminenţa confruntării cu electoratul basarabean. Cele două lucruri se leagă. În momente de criză, oamenii se enervează. Iar criza durează de ceva vreme: lucrurile merg prost în Basarabia, iar realizările ei, minuscule, sunt văzute prost şi în exterior. Dacă lui Voronin îi e permis să bată câmpii (atacuri antiromâneşti, baleiaj când pro, când contra NATO, la înţelegere cu Moscova), premierul trebuie să fie mai sobru şi ceva mai consecvent.
Vasile Tarlev, 45 de ani, face parte din altă generaţie politică decât Voronin (67 de ani). În contextul politic dificil de la Chişinău, Tarlev a fost perceput ceva mai reformist, ceva mai orientat către UE. Fără spor, adevărat. Există speculaţia că Republica Moldova va primi în curând un raport de monitorizare extrem de defavorabil. Moment sensibil, adică, mai ales că puterea comunistă scade dramatic în sondaje.
Prin urmare, era nevoie de ceva spectaculos. Aşa că Voronin va numi un premier docil şi cu imagine. Poat