„În aceste zile am două priorităţi: să mă văd cu primarii şi cu jurnaliştii”. Asta se spune că le-ar fi cerut comisarul pentru Dezvoltare regională, Johannes Hahn, colaboratorilor săi înainte de dezchiderea „Open Days” – zilele europene ale oraşelor şi regiunilor, manifestare desfăşurată săptămâna trecută la Bruxelles.
Ajunsă deja la a XI-a ediţie, manifestarea înseamnă zeci de întâlniri cu membri ai administraţiilor locale, ai Comitetului Regiunilor, ai Comisiei Europene, bineînţeles, împreună cu cu mass media. Se discută, bineînţeles, despre dezvoltarea regională.
Iar anul acesta, întâlnirea a fost cu atât mai importantă cu cât noua politică de dezvoltare regională, propusă de comisarul Hahn, este foarte aproape de a intra în vigoare – mai rămâne de dat un vot în Parlamentul European. Este, dacă vreţi, echivalentul noii Politici Agricole Comune, iniţiate de comisarul român Dacian Cioloş, dar în domeniul dezvoltării regionale, al fondurilor de coeziune.
Faptul că la noi s-a vorbit mai mult despre noua politică agricolă şi mai puţin despre schimbarea regulilor jocului în politica de coeziune este simptomatic. Ambele politici ale Uniunii Europene sunt esenţiale pentru România. Iar explicaţia e simplă: nu avem la îndemână alte instumente mai bune pentru a ne apropia de obiectivul nostru istoric: reducerea diferenţelor faţă de Occident.
Întâmplarea a făcut ca întîlnirea din biroul comisarului Hahn să aibă loc pe 8 octombrie şi tocmai în momentul în care, la Bucureşti, premierul Ponta prezenta, în Camera Deputaţilor, Acordul de Parteneriat cu Comisia Europeană pentru perioada 2014-2020. Iar de la Bruxelles se anunţa deblocarea, în sfârşit, a ultimului program din lista celor suspendate, cel pentru creşterea competitivităţii economice.
Nici că se putea un moment mai bun pentru a se vedea ce diferenţă este între abordările de la Bucureşti şi B
