SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
În fiecare seară, îmbrăcat ca pentru un mare protocol, un vecin iese din bloc două ceasuri, la ultima plimbare din zi. Prima e dimineaţa, când se duce pe jos la serviciu, a doua e când termină treaba şi se întoarce acasă tot pe jos. Când l-am întrebat unde pleacă în fiecare seară, mi-a răspuns că nu merge ca să ajungă undeva, că merge de dragul mersului. Dimineaţa şi la revenirea de la slujbă o face din raţiuni medicale, dar ieşirea târzie, pe străzile din cartier, e de plăcere. La birou n-are cum să fie niciodată singur cu el însuşi. Nici acasă nu e posibil. Îi rămâne, pentru regăsirea de sine, umblatul de la căderea nopţii.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
În fiecare seară, îmbrăcat ca pentru un mare protocol, un vecin iese din bloc două ceasuri, la ultima plimbare din zi. Prima e dimineaţa, când se duce pe jos la serviciu, a doua e când termină treaba şi se întoarce acasă tot pe jos. Când l-am întrebat unde pleacă în fiecare seară, mi-a răspuns că nu merge ca să ajungă undeva, că merge de dragul mersului. Dimineaţa şi la revenirea de la slujbă o face din raţiuni medicale, dar ieşirea târzie, pe străzile din cartier, e de plăcere. La birou n-are cum să fie niciodată singur cu el însuşi. Nici acasă nu e posibil. Îi rămâne, pentru regăsirea de sine, umblatul de la căderea nopţii.
Am mai scris despre un bărbat care mergea ca să meargă, doar că acesta recupera trăgând un picior după un atac cerebral. Am mai scris şi despre mersul care, în loc să îl ducă pe om undeva, îl întoarce către el, îi orientează gândurile, le adună în jurul unui sentiment bun. Adevărul e că tot ce scriu am mai scris. Şi încă de mai multe ori. Adevărul e că tot ce se întâmplă s-a mai întâmplat. Tot ce vedem am mai văzut. Tot ce auzim am mai auzit. Tot ce simţim şi trăim am mai simţit şi am mai trăit. Când fetiţa mea, Raluca, a