Indelunga telenovela de care a fost nevoie pentru a scapa de Nastase e tipica pentru relativismul moral care macina mediul politic romanesc. Ideea de baza este ca toti fura, ca asa e lumea construita, ca asa e natura umana si nu are rost sa i te opui. Politicienii folosesc acest gen de falsa justificare morala pentru a-si ascunde propriile faradelegi sau macar propria lasitate si tacere.
Nastase practica relativismul moral cu un aer sofisticat. Desi nu stie ca se numeste asa, pina si Sechelariu practica relativismul moral, la un nivel ceva mai popular. In lumea sa, el e un bun familist, un om de onoare care face ce trebuie si respecta obiceiul: sa stringi si tu ceva de pe urma functiei, sa dai si altora, sa ne „servim" unii pe altii, ca oameni sintem.
Relativismul moral spune ca nu exista coruptie in sine. Cei acuzati de coruptie au ajuns asa nu pentru ca au incalcat anumite reguli, ci doar pentru ca cineva a avut ceva cu ei si a vrut sa ii infunde. Problema lor nu pare a tine de binomul vinovatie - nevinovatie, ci de intrebarea atit de umana: „Dar de ce s-a inceput cu mine?"
In cazul „Tamara", a ramas suspiciunea legitima de folosire a puterii pentru imbogatire, printr-o schema de care rid si curcile. Autosuspendarea nu a insemnat nimic. Care era regula asumata de partid si incalcata de Nastase? Geoana a spus atunci ca saluta decizia, dar, intrebat de ziaristi de ce anume, s-a bilbiit ingrozitor. Initial a spus ca e vorba despre o problema de imagine si mediatizare.
Ceea ce e cu totul altceva decit o problema morala. Pe cale logica, daca presa nu ar fi scris nimic despre subiect, nici nu ar fi existat o problema pentru partid.
Apoi, presedintele PSD a venit cu alta explicatie: nu se face ca un lider social-democrat sa fie bogat. Aceasta este cel mult tot o problema de imagine, nu una morala. Numai pentru co
