Regele Carol al II-lea (1893-1953) a abdicat la 6 septembrie 1940, parasind Romania si incercand sa gaseasca un stat european care sa accepte sa-si stabileasca resedinta pe teritoriul sau.
Initial, fostul suveran s-a stabilit la Lugano (Elvetia), locuind in hotelul Palace. Paza a fot asigurata de sase agenti ai politiei locale, avansandu-se la un moment dat posibilitatea ca partea financiara a acesteia sa fie suportata de guvernul roman. Primind autorizatia de a se stabili permanent in Portugalia, Carol avea nevoie de acordul Frantei si Spaniei pentru a le tranzita. Cum Spania si-a dat acceptul fara mari retineri, Mihail Manoilescu (1891-1950) a intervenit la Frederic Nanu, consulul Romaniei la Madrid, pentru asigurarea logistica a deplasarii. In consecinta, Frederic Nanu i-a trimis generalului Ion Antonescu (1882-1946) telegrama cifrata nr. 56.159/ 9 septembrie 1940, solicitandu-i sa intervina "pe langa guvernul spaniol pentru a pune la dispozitie un vagon pentru fostul suveran si suita sa, doua vagoane pentru bagaje cat si vagoane pentru transportul a trei automobile mari". Interesant este faptul ca telegrama cifrata a lui Frederic Nanu a fost trimisa guvernului roman numai dupa ce diplomatul a fost sigur ca fostul suveran primise acordul scris al Portugaliei privind stabilirea resedintei acestuia. Pentru asta, Carol a fost obligat sa faca, la 8 septembrie 1940, un compromis: a semnat portughezilor o declaratie prin care fagaduia "ca se va abtine de la orice activitate politica". Insa, politicienii romani l-ar fi dorit pe fostul suveran stabilit in Franta, pentru a fi observat mai usor.
De aceea, guvernul roman a solicitat Executivului francez, prin intermediul lui Richard Franasovici, permisiunea ca fostul suveran si suita sa sa tranziteze Franta spre Spania, dar numai in cazul in care "nu va fi acordata permisiunea de a se stabili definitiv in Fra
