Azi şi mâine se aleg finalistele Champions' League. În principiu, învingătoarele de săptămâna trecută ar trebui să se califice, scorurile din tur făcând din ele mari favorite. Mai mult decât rezultatele de pe tabelă, jocurile au demonstrat o superioritate evidentă a gazdelor de atunci, devenite oaspeţi în retur. Se naşte fireasca întrebare: a contat oare chiar atât de mult faptul că au jucat acasă, având de partea lor un public care realmente le-a mobilizat peste cât era de aşteptat? Şi dacă da, e posibil ca în retur să se petreacă acelaşi fenomen? Analizând scorurile, misiunea „spaniolilor” pare imposibilă: cum să baţi cu 5-0, respectiv cu 3-0? Evident că ne-am putea gândi şi la scoruri „în oglindă”, ceea ce ar conduce la prelungiri şi, eventual, la lovituri de departajare. Este însă greu de imaginat un 4-1 azi, dar mai ales un 4-0 mâine. Neîndoielnic, Real de Madrid poate înscrie de 3 ori în poarta oricărei echipe din galaxia asta, dar problema e cum să facă să nu primească gol. Iar dacă-l primeşte, e obligată să înscrie şi a 4-a oară, lucru parcă niţeluş mai dificil. În plus (de fapt, în minus!) s-a ivit „problema Ronaldo”. Oricât de mult încerc să-mi impun ideea asta, anume că Real Există şi fără CR7, tot nu reuşesc. Chiar dacă şi fără el, Real a bătut-o pe Atletico, chiar pe terenul acesteia, sâmbătă, lămurind definitiv chestiunea locului doi în campionat. Totuşi, fără Ronaldo, jocul nu mai e acelaşi, iar golurile au fost mai probabil întâmplătoare. Sigur că eu şi probabil toţi ceilalţi fani sperăm că Ronaldo să fie apt de joc. Asta însemnând refăcut în totalitate, nu ca Messi la Munchen. S-a demonstrat atunci că un jucător oricare ar fi acela, inclusiv „Balonul de Aur”, dacă e invalid, nu contează pe teren. De unde şi concluzia: decât cu un Ronaldo amplasat pe teren ca sperietoare dar care să nu joace ca el însuşi, mai bine fără. Fiindcă şi Messi a