Autoarea a beneficiat, pina acum, de sase nominalizari la premiul Asociatiei Scriitorilor din Iasi, fara a-l lua. Ei bine, a saptea oara l-a si primit, pentru volumul "Bolile spiritului critic". O fi o razbunare a juriului? O verva inter/belica emana textele Magdei Ursache, strinse (cam prea tare) intre copertile recentului ei volum Pe muchie de hirtie, titlu calchiat, parca, upa un roman - cu cheie - al lui Mihai Beniuc din anii '60 ai veacului trecut. Autoarea, ce ne-a dat, in zece ani, sase romane ("la cheie"), citeva editii critice si antologii este, in publicistica (uneori si in prozele sale), o razbe(l)nica; la ea armele nu tac, cind vorbesc muzele. Parca-i pusa de cineva de veghe in lanul de secara, nu doar al literaturii, ci a tot ce misca-n tara asta (riul,ramul). Ea pare a fi un prototip al "omului recent", care are deschise toate canalele media si, in acelasi timp, citeste, scrie, calatoreste, traieste (sau moare), jerfa suprema pe altarul unui secol destrabalat. La ea m-oi fi gindit, oare, cind am facut, acum vreo 10-20 de ani, portretul-robot al unei astfel de creaturi? Posibil. Iata doar un fragment: "Cititorul cel Bun cumpara toate ziarele/ toate revistele, toate cartile/ si le citeste pe toate/ pe rind, la rind si deodata/ El deschide radioul, televizorul, aragazul,/ frigiderul, masina de spalat creierul, automobilul,/ merge la cinema, la teatru, la opera,/ nu pierde nici un vernisaj, nici o lansare de carte/ la apa, nici un meci, nici o ocazie (...) Cititorul cel Bun la nevoie se intilneste cu un alt Bun Cititor/ ei fac schimb de idei la o bere/ ei se inteleg de minune/ O, poezia si romanul acela si filmul/ si teatrul si opera si expozitia si concertul/ si berea/ Rece Rece Cald Cald /.../ dar condica, dar problemele cu cele patru operatii/ dar doctorii, dar femeile, dar barbatii/ dar albii, dar negrii, dar galbenii/ dar nu observi, domnule, nu sesize