Am citit cu satisfacţie volumul jurnalistului Dan Tăpălagă Bulversarea valorilor. Scrieri dintr-un timp buimac, apărut anul trecut la Editura Humanitas. Aş fi vrut să fi scris eu cartea asta intensă, patetic-lucidă, analitică şi totodată reflexivă, care pune degetul pe rănile purulente ale tranziţiei româneşti. Puţini jurnalişti îşi consumă azi energiile ca să se bată donquijotesc pentru onoarea presei sau pentru a apăra principii prăbuşite sub avalanşa duplicităţii, grimaselor oportuniste şi intereselor mercantile ce descriu în zilele noastre atât mediul politic, cât şi mass-media.
Tot ce scrie Tăpălagă ca jurnalist este opus intenţiilor manipulatoare sau propagandistice de care este afectată în mare parte presa. Scrie limpede, din convingere, fără intenţia de a cuceri simpatii, de a atrage de partea sa. Dotat cu un scanner moral bun, citeşte pe loc ipocrizia, detectează vanităţile puternicilor timpului, dar mai ales pune oglinda în faţa mutanţilor tranziţiei: turnători metamorfozaţi în magnaţi, corifei ai democraţiei cumpăraţi pe valută, foşti puşcăriaşi care visează să schimbe preşedinţi, intelectuali eşuaţi în complicităţi politice sau deveniţi golănaşi mici ai marilor patroni de presă, jurnalişti-mercenari, poeţi de curte, lachei, gudurăi.
Portretele emblematice ale tranziţiei nu-i stimulează sarcasmul sau umorul, deşi ar putea. Ele sunt creionate riguros, cu amărăciunea unui idealist care a crezut şi mai crede în antidotul toxinelor care au trântit la pământ vulnerabila democraţie românească. Portretul făcut arghirofilului Cornel Nistorescu este exact. Mecanismul ticăloşirii presei în trustul lui Vântu, explicat de-a fir a păr în La moartea presei cu scară, nu-i stinge credinţa că presa se va reforma sub presiunea constantă a publicului, a unui comportament economic corect, se va reforma într-o piaţă de publicitate transparentă şi eliberată de
