Mai 2010. Grecia, o economie mica in totalul zonei euro, are parte de primul pachet de salvare. Se cer: austeritate, reforme, angajamente. Datoria statului elen urca de la 330 de miliarde la 600 de miliarde de euro. Bunul simt iti spune ca daca nu a putut achita 330, cu greu va putea plati 600. Trece un an, apare al doilea plan de salvare. Se cer: si mai multa austeritate, si mai multe reforme si mai multe angajamente. La fel ca si in 2010, si in 2011 sau 2012, "pietele" se indoiesc ca Grecia va plati. Cu toate acestea, se pompeaza bani de te sperii numai scriind sumele pe hartie. Grecii protesteaza, apar tot mai des texte in care germanii sunt comparati cu nazistii, ziarul "Democratia" publica pe prima pagina o fotografie cu Angela Merkel in rol de Hitler, spiritele se incing. Suntem in 2012. Un nou plan de salvare pentru greci. Se cer: austeritate maxima, reforme pana la prasele, angajamente transpolitice. Sa fim seriosi.
E un joc al orgoliilor politice, in care unii nu vor sa piarda Puterea iar altii castiga bani multi din asta. Cand se naste si cand moare o tara, atunci se fac cei mai multi bani. Iar "pietele" castiga cel mai mult atunci cand apele sunt tulburi, nu cand sunt cristaline si limpezi.
Atasat, aveti draftul scrisorii de intentie a Guvernului Papademos catre Fond. "Suntem gata sa luam orice masura va fi necesara pentru a ne respecta angajamentele", se arata in draft. Orice masura, insemnand noi taieri de salarii si de pensii. Nu conteaza ca tehnic, asta ii poate ingropa definitiv.
"Vom trece pe excedent bugetar in 3 ani", mai spun oficialii de la Atena. E ca si cum un pacient aflat la Reanimare si e tinut artificial in viata se angajeaza sa castige maratonul. Nu are prea multe sanse, dar nu-l costa nimic sa promita. Totul se desfasoara cu sufletul la gura. Media anunta in fiecare zi ca Grecia intra in faliment peste 3,
