Intr-o formulă dictată de criza prin care trecem, Festivalul "Zile şi Nopţi de Literatură" de la Neptun nu a fost prea păgubit in intensitatea culturală de numărul mai mic de participanţi, dar nici nu cred că a sporit prea mult in calitate, păstrând, in privinţa comunicărilor, un nivel inconstant, ca şi in anii trecuţi. Respectivele comunicări au pendulat intre discursul avântat şi local, accentul fiind pus pe caz, şi delimitările generale intre politică şi literatură, temă a acestei ediţii. Remarcabile sunt cele ce ţin de esenţa Festivalului: faptul că s-au găsit bani pentru a se desfăşura, că s-au aflat banii nu numai pentru a păstra nivelul financiar al premiilor, dar s-au mai acordat şi alte premii, serile de poezie şi in general buna organizare.

Dezbaterile din această a VIII-a ediţie a Festivalului de la Neptun au propus ca temă "Literatura şi politicul". Temă generoasă şi, ca orice temă şi orice discuţie, fără răspunsuri tranşante. "E mai bine să ne punem intrebări, zice Nicolae Manolescu, decât să aflăm răspunsuri." In fapt, mai toată lumea s-a abătut de la subiect, insistându-se asupra relaţiilor pe care literatura trebuie să le aibă cu politica.

A fost multă amărăciune in multe dintre intervenţiile participanţilor, amărăciune generată, in principal, de condiţiile in care se manifestă azi scriitorul. "Nu ştiu dacă există şi altfel de ţări, dar in cele din care venim noi, cei de faţă, noţiunea de bază, revelaţia esenţială, cuvântul principal este minciuna. Trăim in ţări mincinoase, in ţări de operetă. Această minciună este atât de exhaustivă şi de intensă, incât e aproape şi frumoasă" (Peter Esterhazy). "In teorie, arta trebuie să fie pură. Dar se vinde arta pură?" (Radu Voinescu). "In ultima vreme se observă o intrziune puternică a politicului in instituţia premiului literar, astfel incât premiile devin previzibile, chiar şi in cazul Nob