RETETA CU DICHIS S-ar parea ca in sfarsit sosise si timpul lui. Dupa ani de peregrinari, de cautari si experiente naucitoare, calatoria se apropiase de sfarsit. Peste numai o zi avea sa afle daca ceea ce ii promisese soarta cu multi ani in urma avea sa se implineasca.

"O vei cuceri cu un dar al zeilor". Asa i-a soptit batrana in acea noapte in care incercase in zadar sa gaseasca drumul spre casa. Atunci nu stia despre cine este vorba, si chiar mult timp se intrebase daca batrana care-i aparuse in cale nu era cumva o naluca. Dar si-a dat seama ca nu a fost un vis in momentul in care a vazut-o. Exact acum un an. Trecea in caleasca aurita chiar pe strada unde el se oprise atata timp cat sa urmareasca o pasare ce parca sovaia in zborul ei. Si atunci i-a intalnit privirea. Era cea mai frumoasa fiinta, atat de frumoasa, incat a simtit cum inima i-a stat in loc si aproape s-a rugat ca acest moment sa dureze pentru totdeauna. Sa stea o vesnicie in mijlocul strazii, privind-o… Ea i-a zambit numai lui, si atunci s-a indragostit fara scapare. Naucit, a incercat sa gaseasca o cale sa o intalneasca din nou. Dar era peste putinta de greu. Ea era fiica regelui, iar el, un simplu muritor caruia ii era imposibil sa treaca de poarta cea mare a castelului. Trebuia sa gaseasca acel dar al zeilor de care vorbise batrana. Trebuia s-o cucereasca.

A calatorit peste mari si tari, a depasit obstacole de netrecut, a infruntat furtuni, a invatat ce inseamna prietenia si loialitatea, a invatat sa pretuiasca ceea ce batranii intelepti i-au aratat. A ajuns pana pe meleagurile neprimitoare ale aztecilor, a vazut palatele lor de aur si a fost fascinat de povestile si de zeii lor. A invatat sa se increada in stele si s-a lasat calauzit de ele pana in inima padurii. Acolo a primit darul zeilor. Cateva boabe de cacao pe care Quetzalcoatl a avut bunatatea sa le daruiasca pe pamant supusilo