Uniunii Europene ii va fi mai greu sa-si atinga telul de a deveni o putere globala, fie ea si una cu un caracter cu totul particular, intemeiata pe prestigiu. „Au jucat bine", comenteaza un expert australian in problematica est-asiatica pe marginea modului in care Statele Unite au gestionat dezghetul in relatia cu noul guvern din Myanmar (Birmania). Se stie ca autoritatile de la Rangoon au facut primii pasi in directia liberalizarii regimului, inclusiv prin eliberarea unor detinuti politici, si au reusit sa obtina legitimitate prin aceea ca laureata Premiului Nobel pentru Pace, doamna Aung San Suu Kyi, pina mai ieri aflata sub arest la domiciliu, a acceptat sa reintre in viata politica nationala - un proces ce aduce tot mai mult cu inceputul unei tranzitii democratice. „Alti jucatori nu sint acolo", observa acelasi comentator, „nimeni nu se intreaba ce ar spune Uniunea Europeana". Marea problema este aceea ca Uniunea Europeana nu a spus nimic interesant. Cu siguranta ca subiectul o preocupa intrucit, de-a lungul timpului, europenii au fost consecventi in promovarea valorilor democratiei si statului de drept. Au fost fermi in condamnarea abuzurilor comise de guvernarile autoritare si s-au solidarizat cu militantii pentru drepturile omului. UE pur si simplu nu mai pare capabila sa-si promoveze la fel de convingator ca inainte mesajul global intemeiat pe valori. Pentru o entitate care se autodefineste drept „putere blinda" si „putere normativa", este un semn de criza. Sigur ca America este capabila sa genereze procese de schimbare politica sau sa intervina eficient „in amonte", atunci cind se fac alegerile decisive, in timp ce Europa actioneaza intr-un ritm mai lent. Batul sau este mult mai putin infricosator decit cel de la Washington, iar morcovul, desi probabil la fel de mare si apetisant, nu poate fi accesat decit mult mai greu, dupa depasirea unor obstacole procedu