Preşedintele PNG, George Becali, nu mai are nici o emoţie: cap de listă la „europarlamentare”, va merge la Strasbourg „cu capul sus şi cu pieptul înainte”, pentru a le arăta europenilor ce înseamnă să aperi interesele ţării tale. Întrebat de către „obraznica” Lavinia Şandru (epitet pentru folosirea căruia Gigi a cerut scuze în direct soţului acesteia) în ce limbă va susţine aceste interese, liderul a evitat elegant să răspundă. Deşi ar fi avut la îndemână un răspuns logic: limba română, în Parlamentul european toate limbile ţărilor membre fiind considerate limbi oficiale. Probabil că, dacă va ajunge acolo, cum crede el cu fermitate, „principele” din Tunari va constitui una dintre atracţiile majore ale instituţiei, cu toată dificultatea pe care o ridică corecta percepţie a filosofiei sale din motive lingvistice.

Constatăm, cu acest prilej, că PNG-ul său este una dintre foarte puţinele formaţiuni politice care privesc cu seriozitate scrutinul europarlamentar şi care şi-a blindat lista cu o piesă de calibrul său. Partid neparlamentar, cu rezultate surprinzătoare în sondaje, PNG-ul aşteaptă de la acest scrutin o confirmare a validităţii sale. Un scor bun ar putea întări speranţele că la toamnă - sau la primăvară - filosofia becaliană va putea populsa formaţiunea peste pragul electoral, pe prima scenă a politicii. PNG-ul, cel actual, are însă o problemă: marea sa dependenţă de…fotbal, şi de rezultatele echipei „Steaua”. Atâta timp cât „Steaua” câştigă, Becali se poate bate cu pumnul în piept, invocând faptul că el este cel „ales” de divinitate. Dacă, însă, pierde, asta poate însemna că din varii motive (păcatul trufiei, de exemplu, sau acela al jucurilor de noroc), Cel de Sus, şi-a întors faţa de la Gigi şi, ca urmare, procentele din sondaje pot scădea vertiginos.

Până acum, însă, atitudinea cea mai responsabilă faţă de euroalegeri o are UDMR-ul. Este singurul