Dacă tot am vorbit rîndul trecut despre maidanezi, haideţi să trecem acum strada şi să privim în casele unde locuiesc rudele lor mai înstărite. Sînt multe, foarte multe: Stanley Coren evaluează cam la 525 de milioane de cîini de companie în toată lumea. Şi sînt într-o permanentă creştere (aproape 24% într-un deceniu). În SUA sînt 69,9 de milioane, iar în Europa vreo 43 de milioane, dar Asia, America Latină şi Europa de Est vin tare din urmă.
Acestui boom demografic îi corespunde, previzibil, un boom economic şi mai impresionant. La nivel mondial, vînzările pe piaţa animalelor de companie au fost de aproape 81 de miliarde de dolari în 2010, cu o creştere de 4,4% faţă de 2009. Deşi ritmul de creştere este într-o oarecare scădere, se aşteaptă ca, în 2015, valoarea pieţei să ajungă la 97 de miliarde de dolari (Research and Markets), iar în 2017, vînzările să ajungă la 96 de miliarde de dolari numai pentru alimente – apreciază Global Industry Analysts. Pe locul întîi se află, evident, SUA, cu vînzări de 50,98 de miliarde de dolari în 2011 (de la 48 de miliarde, în 2010 şi 45,5 de miliarde, în 2009).
Multe cifre, mulţi cîini, mulţi bani... Dar toate acestea nu sînt decît vîrful icebergului, expresii cantitative ale unui fenomen eminamente „calitativ“, pe care studiile de piaţă îl numesc deja „umanizarea animalelor de companie“. Adică?
DE ACELASI AUTOR Umorul, rîsul şi românii Colectivism şi asociere D'ale bucuriilor vieţii Eu, nomadul Adică animalele noastre de companie – cîinii, în primul rînd – îşi schimbă statutul de la proprietate la personalitate şi devin un fel de „membri ai familiei“, necesitînd, astfel, îngrijirile corespunzătoare. În afară de hrana destinată cîinilor şi pisicilor – unde nutriţioniştii au devenit aproape la fel de importanţi ca într-o agenţie de top modele – şi de îmbrăcăminte – unde designerii se întrec în ciorăpei, vestuţ
