În 1989, schimbarea la Chişinău a fost posibilă graţie reformelor iniţiate la Moscova de către Mihail Gorbaciov. Un rol important au avut atunci studenţii sau proaspeţii absolvenţi ai facultăţilor umanitare, dar nu numai, grupaţi în mai multe cenacluri şi cluburi culturale.
Cel mai cunoscut a fost cenaclul ce purta numele lui Alexe Mateevici. Poeţi, scriitori, jurnalişti şi istorici au preluat ulterior conducerea mişcării naţionale a românilor basarabeni, principala structură a acesteia fiind Frontul Popular din Moldova, creat în 20 mai 1989. Frontul era condus în prima etapă de Ion Hadârcă, scriitorul care era un rival serios pentru liderii Partidului Comunist al Moldovei. De aceea, la şedinţa din 25 iulie 1989 a Biroului Politic al CC al PCM, Snegur este propus candidat la funcţia de preşedinte al Sovietului Suprem al RSSM, tocmai pentru că el putea fi un concurent redutabil pentru contracandidatul din partea din partea Frontului Popular, Ion Hadârcă.
Ulterior, în 1990, din anumite motive, Hadârcă se va retrage de la conducerea FPM şi noii lideri ai formaţiunii vor deveni oameni aproape necunoscuţi anterior, ca Iurie Roşca. Îmi aduc aminte de un interviu acordat de Roşca în 1989 televiziunii şi am avut un sentiment de îngrijorare să aflu că printre cei de la conducerea Frontului Popular erau asemenea persoane. Era cu barbă, într-o încăpere luminată prost, şi acest lucru a adăugat o notă tristă acelui interviu şi personaj.
Mai târziu, presimţirea mea avea să se adeverească, dar a trebuit să treacă multă vreme. A mai trebuit să treacă un deceniu, iar pentru mulţi chiar un deceniu şi jumătate, ca să se înţeleagă cine e personajul. Retrospectiv, constat că pe unii i-a fascinat, pe alţii i-a hipnotizat de-a binelea, din rândurile acestora făcând parte mulţi ziarişti cu renume pe care-i are astăzi Republica Moldova.
Prima alianţă deschisă cu comuni
