Nu mi-am închipuit, la începutul lui decembrie 2007 – cînd am început publicarea rubricii „Restitutio Benjamin Fondane“ în Observator cultural –, că un proiect menit să restituie culturii române opera unuia dintre autorii săi cei mai valoroşi va sfîrşi într-o polemică în care se confruntă, pe de o parte, traducătorii (dl Mihai Şora şi dna Luiza Palanciuc) şi potenţialul editor (dl Mircea Petean şi Editura Limes) – care nu au, însă, nici un contract şi nu deţin copyright-ul pentru editarea lui Benjamin Fondane în România –, şi de cealaltă parte, dl Mircea Martin (cunoscut exeget al operei fondaniene, membru al Societăţii Fondane) şi Editura Art, deţinători ai drepturilor de editare a volumelor lui Fondane, ca urmare a contractului semnat cu dl Michel Carassou (vezi detaliile legate de copyright în comunicatele succesive ale Editurii Art şi ale dlui Michel Carassou, publicate în numerele 432, 433, 434 şi 435 ale revistei noastre). Am crezut atunci – şi continuu să cred – că un astfel de proiect este extrem de necesar şi că ar trebui să constituie, pentru lumea editorială românească, o urgenţă. Tocmai de aceea am sprijinit iniţiativa şi efortul celor doi traducători, dl Mihai Şora şi dna Luiza Palanciuc, publicînd regulat, din 6 decembrie 2007 şi pînă în prima săptămînă din iulie 2008, fragmente ample din opera franceză a lui Fondane, aproape necunoscute publicului autohton. Cum a pornit proiectul Într-un mesaj din 19 septembrie 2007, proaspăt întoarsă de la Colocviul Fondane de la Peyresq, dna Luiza Palanciuc îmi vorbea despre mai multe proiecte, printre care şi o rubrică specială „Fondane“, menţionînd, en passant, şi posibilitatea ca Lunea existenţială (cu care, de altfel, a şi debutat seria traducerilor din Fondane în revistă) să apară, în traducerea sa şi a dlui Mihai Şora, „la Martin“ (adică la Editura Art). Evident, mi s-au dat toate asigurările că aspectel