Rezultatul referendumului irlandez din 12 iunie a provocat o criza profunda in Uniunea Europeana. Singura tara obligata prin Constitutie sa supuna aprobarii populare Tratatul de la Lisabona, inlocuitorul defunctei Constitutii Europene, Irlanda a votat impotriva acestui tratat care, sub o forma mai elaborata, fusese deja respins de catre francezi si olandezi in 2005. Guvernul depusese uriase eforturi, recurgand chiar la manipulare, pentru a-i convinge pe cetateni sa voteze DA. Votul a fost organizat intr-o joi, mai degraba decat la sfarsit de saptamana. Ideea era ca intr-o sambata sau duminica participarea ar fi fost mai scazuta, oamenii preferand sa mearga la iarba verde sau sa se uite la meciuri, mai degraba, decat sa voteze, pe cand intr-o joi ei ar iesi un pic de la munca, cu buna scuza a referendumului.

Invers, un alt efect al votului intr-o zi de joi trebuia sa fie reducerea numarului studentilor. Politicienii se temeau ca acestia ar vota, din spirit de fronda, mai degraba impotriva celor propuse de guvern, indiferent de subiect. si, e drept, cu referendumul tinut joi, multi studenti nu s-au putut intoarce acasa pentru a vota in circumscriptiile in care erau inscrisi. Irlandezii au spus insa NU, si asta, cu toate ca li s-au dat lectii din afara, li s-a spus cum sa voteze, ba chiar au fost certati nediplomatic (ministrul francez de Externe, Bernard Kouchner, a amintit ca Irlanda este tara care a beneficiat cel mai mult financiar de UE). Dincolo de retorica santajista ("irlandezii musca mana care i-a hranit" etc.), lectia acestui referendum este ca pana si in tarile care ar trebui teoretic sa fie cele mai eurofile, populatiei i s-a facut lehamite de atata Europa. Trei milioane de alegatori irlandezi asadar, cu mult sub 1% din populatia Uniunii, au facut sa se prabuseasca complexa constructie a Tratatului in virtutea caruia UE s-ar fi dotat cu institutii