Sada Thompson a debutat în 1953 în spectacolul-lectură „Under Milk Wood", scris şi regizat de poetul galez Dylan Thomas. „
Dylan Thomas era un om foarte amabil şi prietenos, dar repetiţiile cu el erau mereu la fel: după prima lectură a textului, Dylan striga: «Perfect! Hai să ieşim la o bere»", spunea actriţa americană într-un interviu. „Întotdeauna mai e ceva de făcut la construcţia unui personaj. Teatrul e o experienţă umană, înainte de orice altceva. Nimic nu e definitiv în această meserie.
Crearea unui rol e un proces continuu. Şi dacă la începutul carierei eram fascinată de teatru, dar foarte confuză, mai târziu am înţeles cât de complexă e această meserie". Actorul William Anton spunea că „atunci când eşti înconjurat de artişti ca Sada Thompson, eşti mereu tensionat pentru că eşti conştient că mai ai mult de muncit pentru a atinge nivelul lor. E frustrant şi stimulant în acelaşi timp".
După ce a studiat o vreme cu Grotowski şi a fost actriţă în Paris, Ruth Maleczech a hotărât să se întoarcă în New York şi să înfiinţeze împreună cu alţi artişti trupa Mabou Mines. „După câţiva ani petrecuţi în Europa, m-am întrebat: «Cui mă adresez, care e publicul meu?». Atunci am decis că trebuie să mă întorc. Mi-e era frică să nu ajung să fac teatru doar ca pe o activitate alternativă de weekend sau între alte joburi.
Voiam să câştig destul cât să trăiesc din teatru şi să nu fac nimic altceva. Şi trebuia să fac asta în engleză". „Toată lumea are libertatea să facă ce vrea la Mabou Mines. Dacă unul dintre noi nu vrea să joace într-un anumit spectacol, poate să refuze; iar dacă cineva vrea să se implice în proiectele altor teatre, e liber s-o facă. La început am crezut că asta va eroda identitatea trupei, dar se pare că a fost exact invers", spunea Ruth Maleczech într-un interviu.