Omul de afaceri povesteşte cum a reuşit să-i strângă la Internaţional Curtea de Argeş pe Chiricheş, Nistor, Răduţ, Pintilii, Gabi Matei sau Alexandru Vlad
Omul de afaceri din Piteşti a fost la un pas să îl aibă la echipă şi pe Alexandru Maxim, acum ajuns la VfB Stuttgart
După două experienţe ratate, de ce aţi mai investit în fotbal?
Din ambiţie! Ţin mine că l-am luat antrenor pe unu’ Mănăilă. I-am zis din prima «Fii atent, te duci la Bacău, că e finala de juniori şi sunt acolo nişte copii buni. Tu îmi spui ce ai văzut şi de care dintre ei ai avea nevoie».
Şi pe cine a văzut?
Când s-a întors, mi-a pus lista în faţă «Vreau să îi cumperi pe Chiricheş, pe Răduţ, pe Ciucur, pe Vlad, pe ăla, pe ăla...». M-am întâlnit apoi cu proprietarul Şcolii Ardealul la Hotel Eliada, acolo, în Feleac. «Domne, uite, pe mine mă interesează jucătorii ăştia. Îţi dau jumătate de milion de euro pe ei». Eu îi ştiam de doi ani, de la profesorul Georgescu, dar voiam să văd dacă mai sunt pe piaţă. Ăsta m-a refuzat. Pe Chiricheş îl dăduse la Benfica, pe Răduţ la Sporting, pe Maxim la Espanyol… Mi-a dat, în schimb, alţi patru şi am făcut o asociere cu el. Aveam 20 la sută din Şcoala de Fotbal. Am zis să am pepinieră.
Bun. Dar cum aţi reuşit, până la urmă, să îi luaţi pe Chiricheş (n.r. - foto, în roşu), pe Răduţ, pe...
(întrerupe reporterul) Stai că îţi povestesc. Până la urmă, am promovat în Liga a II-a. Şi a apărut pe piaţă Chiricheş, întors de la Benfica. Eu ştiam că a revenit în ţară de la profesorul Georgescu. Am intrat atunci în concurenţă cu Vasile Şiman, care îl voia la Sportul. Maică-sa lui Chiricheş, femeie cu cap, l-a văzut pe ăla că e mai rece şi mai pervers decât mine. Şi a mers pe omenie. După mari negocieri de 2-3 săptămâni, am reuşit să semnăm cu Vlad.
Dar ceilalţi?
Nu începe bine campionatul