Esec asteptat, in ciuda sperantelor desarte, la Campionatul European de handbal feminin din Serbia. Locul zece, care va sa zica. Aici este pozitia handbalului feminin romanesc in tabloul european, stabilit de prestatiile ros-galbene-albastre ale fetelor lui badia Ghita Tadici. Doar inaintea Spaniei, dintre echipele cu pretentii! Si cu cate sperante am pornit, noi, amatorii de handbal de pe margine... A revenit artizanul argintului mondial din 2005, Tadici, s-a refacut Cristina Neagu, cea mai buna handbalista a lumii inainte de nefericita accidentare, avem doi portari de superclasa, extremele zbarnaie, pivotii se lupta ca la Marasesti si mai avem in curte crema cremelor, Oltchim Ramnicu Valcea, marea favorita a Ligii Campionilor, ce mai tura-vura, il facem pe toti in sos de rosii cu ardei iute! Si totusi... ... locul zece care va sa zica. O drama antica, veche si de demult, fiindca de cele mai multe ori ne-am dus la Europene (Mondiale) cu nasul pe sus si ne-am intors cu coada-n jos. Altii si-au vazut de treaba si ne-au luat-o inainte. Or, noi, romanii, nu stim inca sa ne vedem de treaba. Sa ne construim echipa, s-o pregatim, sa avem conditii de antrenament la cel mai inalt nivel, sa asiguram nu numai varful aisbergului, reprezentat de echipa noastra nationala, dar si baza: centre de pregatire, arii de selectie, stagii de perfectionare, campionat puternic. Lucruri in teorie mai simple decat fentele de alta data ale lui Cristian Gatu, actualul presedinte al Federatiei. Cristian Gatu, om cinstit si doritor de bine, nu le-a uitat si le executa atat de bine, incat se fenteaza si pe el insusi. Numai Europa nu poate sa o fenteze. Sa le luam pe rand: 1. Gheorghe Tadici. Indiscutabil, este cel mai bun antrenor care s-ar fi putut gasi la nationala feminina. Unii ar spune ca ar fi fost solutii mai bune, din afara, cum au procedat prietenii nostri unguri Karl-Erik Bøhn. Un Vester