Eu nu cred că revoltele din acest ianuarie agitat sunt revolte anti-sistem, cum începe să circule un fel de cuvânt de ordine. Sunt revolte evident împotriva Puterii, considerată vinovată de diverse rele, între care pe primul loc se află scăderea nivelului de trai.

Din acest punct de vedere ne înscriem în normalitate. Peste tot în Europa am asistat, de la-nceputul crizei, la demonstraţii mult mai ample şi mai violente împotriva aceloraşi măsuri de austeritate luate de guverne de cea mai diversă culoare politică. De mirare este doar faptul că ele au răbufnit atât de târziu şi că amploarea lor – lăsând la o parte episodul tulbure al "ultraşilor" - este deocamdată destul de moderată.

Faptul că oamenii nu mai au încredere în niciun compartiment al clasei politice şi în nicio persoană publică, lucru confirmat de un sondaj recent, este cu totul altceva. El arată că puterea politică i-a adus pe cetăţeni la disperare prin duritate şi aroganţă, dar că, la rândul ei, opoziţia politică nu i-a convins că există o alternativă, un proiect serios care să scoată ţara din situaţia actuală şi să uşureze puţin viaţa oamenilor. Dacă privim modul în care a acţionat USL de când a pierdut ultimele alegeri, vom observa că dincolo de punctul în care ea se imaginează venită la putere prin demisia preşedintelui şi prin alegeri anticipate nu mai există nimic. Opoziţia nu le-a arătat până acum oamenilor ce va face ca ei să ducă o viaţă mai bună. Nu ştiu dacă ea are sau nu are soluţii. Observ însă şi la ei aceeaşi problemă de comunicare cu populaţia.

Personal, sunt foarte de acord şi cu demisia lui Traian Băsescu, şi cu alegerile anticipate. Am tot spus-o de un an şi jumătate, şi doar reaua-credinţă poate împiedica pe cineva să recunoască asta: Traian Băsescu şi-a epuizat, în primii trei-patru ani ai primului său mandat, capitalul de încredere şi popularitate, i