Laszlo Papp a fost primul boxer din istoria Jocurilor Olimpice care a reuşit să câştige trei titluri consecutive, în 1948 (categoria mijlocie), 1952 (categoria semi-mijlocie) şi 1956 (categoria semi-mijlocie). Performanţa maghiarului a mai fost egalată doar de legendarii cubanezi, Teofilo Stevenson (1972, 1976, 1980) şi Felix Savon (1992, 1996, 2000), ambii la categoria grea.

Ungurul era un luptător stângaci, care folosea garda "în oglindă" faţă de adversar, poziţie care, susţin unii analişti poate fi folosită atât ca avantaj strategic, cât şi speculată de adversari. Garda, cu piciorul drept şi braţul drept în faţă, permite combinaţii rapide şi puternice cu directe de dreapta, urmate de croşee sau upercuturi puternice de stânga.

Un fost funcţionar la calea ferată, Papp a concurat la categoria mijlocie (73 de kilograme), în cadrul Jocurilor Olimpice de la Londra, 1948. Acolo l-a avut de înfruntat în finala turneului pe reprezentatnul gazdelor, britanicul John Wright. Meciul a fost strâns, însă Papp a reuşit să se impună la puncte.

Patru ani mai târziu, la Helsinki, maghiarul se înscria în proaspăt introdusa categorie semi-mijlocie (71 de kilograme). El ajungea în finala turneului pentru a-l înfrunta pe sud-africanul Theunis van Schalkwyk. Meciul nu ar fi fost uşor de punctat şi de acordat unuia dintre sportivi de către arbitri, dar un croşeu de dreapta al lui Papp l-a pus pe sud-african la podea. Acesta a fost numărat până la opt şi nu a mai avut timp să recupereze până la finalul meciului.

La Melbourne, în 1956, Laszlo Papp s-a confruntat cu un nou adversar dificil. El s-a luptat în finala la semi-mijlocie cu americanul Jose Torres, boxer care urma să ajungă campionul lumii. Deşi a avut un scor de 55 de knock-out-uri în prima rundă în cariera sa de amator, Papp nu a reuşit să găsească breşa în apărarea americanului, dar a