Stiind ca am de-a face cu unul din personajele insolite ale orasului, "incidentul" nu ma indispune, ba, dimpotriva, imi resuscita brusc acel Iasi bizar, caruia comunismul n-a avut ce-i face. Cu atit mai putin citorva - pe degetele de la o mina - siluete ce oficiau cu o superba nebunie arta. Invitat la vernisajul expozitiei sale de insusi specialul pictor pentru ora sase, imi pun lavaliera si fix la fara un sfert sint in fata usii. Inchis. Programul serii: pina la cinci.
Perfect.
Stiind ca am de-a face cu unul din personajele insolite ale orasului, "incidentul" nu ma indispune, ba, dimpotriva, imi resuscita brusc acel Iasi bizar, caruia comunismul n-a avut ce-i face. Cu atit mai putin citorva - pe degetele de la o mina - siluete ce oficiau cu o superba nebunie arta.
Printre ele, doua: Craiu, Bousca. Pe care-i putem admira zilele acestea in Galeria Dana a fenomenalului Mihai Pascal, in Lapusneanu. Alaturi de exceptionalii lor congeneri intru acea frumusete impacata cu ea insasi, a vocatiei naturale si a exprimarii incintate.
A spune despre Bousca, seniorul, ca era pictor suta la suta ar insemna sa-i minimalizezi rolul intr-un oras ce reprezenta oricum exclusivitatea primei pinacoteci din tara: osirdia citorva boieri luminati si fondatori de spirit. Pentru ca pictorul de pe straduta Golia era - in anii dictaturii - mai mult decit atit. Simpla lui trecere pe strazi bintuite de noua vulgaritate era, in sine, spectacol. Unul vivant. Silueta-i de la Mancha, trei ace, cu palaria in mina aparindu-si crestetul plesuv de vipie, era o cazona trecere in revista a regimentului. Plus numerele sale total riscante, cind se posta - la terminarea filmului - in usa cinematografului si-i apostrofa pe inconstientii concitadini: Treziiiti-va! Plus prezentarea sa, cu lucrare, la juriile sinistrilor ani: nimeni nu avea curajul - nici securistul de serviciu din juriu - sa-
