Simion Moldovan este un posedat al muncii, un "fa presto" cum s-ar fi spus in Renastere, un "workoholic" cum s-ar spune azi, care an de an, in expozitii de calibru diferit, trimite de la Reghin, orasul sau natal in care s-a reintors acum cativa ani, sculpturi uriase cioplite in lemn sau picturi de mari dimensiuni pe suporturi improvizate.
Moldovan este si un impatimit desenator si poate aici isi gasesc prima redactare cyborgii din pictura si sculptura sa. Daca nu cumva e invers si umanoizii terifianti au mai intai o prezenta tridimensionala si abia apoi se domesticesc cumva pe hartie, micsorati ca intr-un inventar-catalog al sculpturilor. Pentru ca Simion nu pare sa urmareasca neaparat un proiect care s-ar afla intr-o stare incipienta si apoi ar cunoaste dezvoltari tinzand spre o formulare finala. Impresia este a unui preaplin care se descarca, a unui flux continuu de imagini care prinde corp mai mult sau mai putin aleatoriu in desen, pictura, sculptura, cu o egala investitie in fiecare. Simion Moldovan nu e un sculptor care deseneaza si picteaza sau un pictor care sculpteaza, e in egala masura sculptor, pictor si desenator. Desenul e fluid, nervos, baroc, culoarea nu este supraadaugata, ci implicita, face corp comun cu linia. Impresia e de dicteu automat care se poate prelungi la infinit. Sculpturile sunt cioplite frust, spontan, febril si sunt de obicei colorate strident, evocand modelul lui Baselitz, pentru care Simion Moldovan are o admiratie declarata. Daca acum aproape o suta de ani Paciurea altoia umanul cu zoologicul si inventa himere dezabuzate si vulnerabile, universul sculptorului si pictorului Simion Moldovan, populat cu mixturi de biologic si tehnologic, alcatuiri anatomice labile care fuzioneaza cu deseuri mecanice si electronice incastrate in "carnea" lemnului, este terifiant. Un fel de lume pe dos, o distopie, pe care o confirma si semnatu
