Prăbuşirea pieţei imobiliare nu mai justifică executarea silită a datornicilor.
„Poziţia principalilor creditori ai companiilor aflate în insolvenţă,adică băncile, este deschisă deoarece nu mai pot acoperi prin valorificarea garanţiilor creanţele clienţilor", spune Andrei Cionca, asociat coordonator al Casei de Insolvenţă Transilvania (CISR), cel mai mare jucător de pe piaţa de profil.
Portofoliul CISR, de exemplu, cuprinde datorii de 800 milioane euro ale unor firme cu active de doar 350 milioane euro. Cu alte cuvinte, dacă băncile ar executa silit datornicii, ar recupera, în cel mai bun caz, 45% din creanţe.
De altfel aceasta este şi constatarea majorităţii avocaţilor specializaţi în insolvenţe. „Fără nici o îndoială că băncile privesc acum cu alţi ochi procedura insolvenţei. Sunt mult mai deschise decât în perioada de început a crizei", spune şi Arin Stănescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă (UNPIR). Avocatul Gheorghe Piperea are o opinie chiar mai radicală.
„După părerea mea, băncile s-au obişnuit chiar prea mult cu insolvenţa debitorilor şi riscă să îşi facă singure rău menţinând în viaţă artificial un bolnav cu o boală cronicizată care, până la urmă, tot îl va răpune", apreciază Piperea.
Atenţie însă, spune avocatul, majoritatea băncilor care acceptă restructurarea în detrimentul executării silite iau ca garanţie toate activele neproductive ale firmei debitoare (de exemplu sedii sau terenuri). „Procedura insolvenţei, aşa cum funcţionează ea în România, avantajează în primul rând debitorul, ca să nu spun numai debitorul", mai menţionează Piperea. În opinia preşe¬dintelui UNPIR, procedura de insolvenţă se adresează în primul rând companiilor de dimensiuni mari, însă ea poate aduce avantaje şi firmelor mai mici. În privinţa momentului oportun pentru a declara insolvenţa, avocaţii chestionaţi de RL răspund
