Se împlinesc sase ani de când PDL a tinut ultimele alegeri interne. După sase ani partidul se confruntă cu sase dileme.
Lungă perioadă, multe s-au întâmplat de atunci. Celelalte partide, PSD si PNL, au tinut în acest timp un lung sir de scrutinuri, validări si re-validări ale conducerilor politice. Chiar si asa, lucrurile par să nu se fi asezat încă în cele două partide.
PDL a adunat multe tensiuni si frustrări în interior. Au trecut prin multe bătălii electorale. Barca s-a scuturat serios în câteva rânduri, unii mateloti au sărit peste bord (prea devreme si neinspirat în marea majoritate a cazurilor), altii au încercat să tragă de cârmă suspectând căpitanul de nepricepere. S-au înselat de fiecare dată.
Acum democrat-liberalii sunt în pragul unei re-asezări în interior, dar vin după un an greu, ceea ce le deschide în fată multe întrebări.
Prima:”Câstigătorul ia tot” sau ”negocierea pozitiilor” ?
Îndeobste, democratii si-au făcut o traditie din împărtirea functiilor după algoritmul numărului de voturi obtinute de fiecare motiune. În felul acesta nu s-ar fi creat fisuri majore si tineau echipa unită. În plus, foloseau în mod eficient toate resursele partidului.
Povestea e valabilă însă atunci când falia între tabere nu este foarte adâncă si când obiectivul electoral e relativ modest. De data aceasta lucrurile nu stau deloc asa. PDL se află în situatia de a-si dubla cota electorală în 365 de zile, după o guvernare grea, cu multe măsuri nepopulare si o rezistentă acerbă a sistemului la schimbare.
Dacă învingătorul acceptă să împartă victoria cu învinsul, chiar proportional, nu e sigur că cele două echipe vor trage în aceeasi directie. În fond, învinsul, dacă este si foarte ambitios, stie că mai are sansa unei revanse în 2013, adică după alegerile parlamentare. În cazul unui esec al partidului jocurile se vor reface, nu e nici o înd