Acum vreo lună şi jumătate, într-o dimineaţă cenuşie de toamnă, am zărit-o pe Cody ghemuită între peretele magaziei şi gardul de beton. Nu mi-am dat seama ce face, privind-o de la distanţă, prin geam. Un ghem mare de blană neagră, lucioasă şi scurtă. O spinare arcuită. Când am ieşit mai târziu afară, Cody era tot acolo şi mi s-a părut ciudat. Apoi am auzit sunetele şi am înţeles. Cody năştea. A făcut asta toată ziua. A adus pe lume şapte pui.
Cody este al doilea căţel care, în mod misterios dintre toţi comunitarii de pe stradă s-a aciuat în curtea mea. Dacă Lăţosul pe care l-am adoptat cu carnet şi cip de identificare se comporta ca acasă, Cody era ca un turist la hotel. Venea doar noaptea şi ca să mănânce. Uneori lipsea şi câte două-trei zile. Ea "socializa" intens cu gaşca de comunitari de pe stradă, Lăţosul nu. Nu este de mirare că, atunci când i-a sosit vremea, a rămas gravidă. Am prevăzut asta, dar de ce să duc la sterilizare un căţel care nu era al meu, de fapt? Şi ce să fac, să investesc bani să înalţ gardul peste care sărea Cody ca să intre în curte? Să o păzesc zi de zi, ca nu cumva să intre în curte să nască? Nu aveam timp de aşa ceva. Şi de ce mi-a fost teamă nu am scăpat.
Nu am avut puterea să fac ceva radical. Şi, în fond, ce aş fi putut să fac? Am avut grijă de mamă şi de cei şapte pui. I-am mutat de afară, de lângă magazie, în cuşca Lăţosului. El este un tip foarte cumsecade şi nu s-a supărat deloc. Acum puii au crescut mari. Arată ca nişte ursuleţi de pluş şi aleargă prin toată curtea. Dar oricât de simpatici ar fi, îmi este clar că nu pot păstra încă şase câini în curte. Fac mizerie mare, mi-au ros plasele împotriva insectelor de la uşile exterioare. Deci, trebuia să găsesc o soluţie să scap de Cody şi de puii ei. Acum câteva zile am sunat la Poliţia Animalelor Sector 1. Nu au vrut să mă ajute în nici un fel. Le-am spus că am
