In Romania, mii de oameni poarta in cartile de identitate numele de Constantin Popescu. Dintre Popestii romani, unul singur este insa stapanul uneia dintre cele mai ravnite instrumente ale lumii: o vioara Stradivarius. Despre secretele lutierilor, despre momentele de lesin ale muzicienilor si despre o colectie uimitoare, veti afla citind dialogul al carui personaj principal este singurul Popescu care are un Stradivarius.
Vlad Mixich: Un lutier pare astazi mai curand un romantic si in orice caz un om lipsit de pragmatism. Reuseste acest mestesug sa satisfaca si sufletul, dar si stomacul?
Constantin Popescu: Raspunsul meu la aceasta intrebare este cu siguranta DA. Un lutier bun are cu siguranta si satisfactii financiare. Aveti perfecta dreptate, "meseria" de lutier este in esenta spirituala si foarte romantica; dar daca faci treaba buna, sigur ca se duce vestea si ai clientela buna.
Noi avem aici doua ateliere, doua locatii, in doua dintre cele mai bogate orase din statul Connecticut, orase care au programe de muzica fantastic de puternice, oferite in scolile publice. Asadar, noi avem un volum de munca si oportunitati de afaceri colosale. In afara de aceasta, suntem singurul atelier intre New York si Boston specializat in instrumente cu corzi si suntem la numai 35 mile nord de New York City.
Meseria de lutier este o imbinare bizar de interesanta intre arta si stiinta, intervenind de asemenea indemanarea si experienta. Insa cel mai important lucru la un instrument muzical este sunetul. Si cred ca aici am din nou un avantaj in fata multor altora: faptul ca sunt muzician ca educatie si formatie. Multi pot avea indemanarea necesara sa lucreze cu lemnul, cu lacurile, dar nu au urechea necesara pentru a ajusta foarte fin sunetul unui instrument, iar muzicienii sunt intr-adevar fiinte foarte sensibile.
V.M.: Si instrumentele
