Nu am pretenţii de Mafalda şi nici nu am avut cine ştie ce informaţii în exclusivitate. Pur şi simplu se simţea în aer că a început declinul, iar în România, cel care dă semne de slăbiciune este strivit imediat.
"La alegerile din 2004, alături de «Evenimentul zilei», postul Realitatea TV a fost singurul care a permis şi opoziţiei - adică lui Traian Băsescu - să-şi expună punctul de vedere. Ulterior, Sorin Ovidiu Vîntu a preferat să-l sprijine pe Mircea Geoană, iar episodul din noaptea dinaintea confruntării a intrat în legendă. Există politologi care susţin că ora de odihnă la SPAul lui Sorin Ovidiu Vîntu i-a fost fatală preşedintelui PSD de atunci. Astăzi, Sorin Ovidiu Vîntu duce un război de uzură şi de gherilă cu preşedintele Traian Băsescu. Controalele îi curg gârlă, lichidităţile au dispărut, iar Realitatea TV nu se simte deloc bine. (…) Nu-i plâng de milă lui Sorin Ovidiu Vîntu, dar situaţia lui e destul de încurcată. La Cotroceni, uşile îi sunt închise definitiv şi nici aliaţi nu prea mai are! Se va retrage Vîntu sau va lupta ca un partizan până la ultimul glonţ?" scriam pe 19 iunie 2010.
Nu am pretenţii de Mafalda şi nici nu am avut cine ştie ce informaţii în exclusivitate. Pur şi simplu se simţea în aer că a început declinul, iar în România, cel care dă semne de slăbiciune este strivit imediat. Încolţit ca o pradă, stors până la ultimul bănuţ, aruncat în puşcărie şi înjurat de aşa-zişii prieteni de până atunci.
Spre norocul sau ghinionul meu nu m-am întâlnit decât o singură dată cu Vîntu. Eu l-am căutat. Am căutat să-l întâlnesc. Nu pentru a-i cere ceva, ci pentru a-l cunoaşte. Cred că până nu cunoşti un om, nu-l priveşti în ochi, nu poţi să-ţi faci o idee despre el, să-l miroşi, cum se spune în popor. M-a primit cu greu, contrariat. Probabil se întreba "ce-o mai vrea şi fraierul ăsta de la mine?". Că, deh, nimeni nu-l cau
