Ce se întâmplă în Ghencea şi la Râmnicu Vâlcea e rezultatul direct şi falimentar al aplicării sistematice sistemului de conducere autocratic. Şi nu se petrece doar la Steaua sau la Oltchim, capete de afiş pentru moment, ci, cu nuanţările de rigoare, e valabil pentru întreaga societate românească (inclusiv în politică sau presă) postrevoluţionară.
În esenţă, un individ (că-l cheamă Becali, Roibu, Vântu sau Băsescu nici nu mai contează) are impresia că, dacă a reuşit să se îmbogăţească sau, după caz, să concentreze toată puterea în propriile mâini, se şi pricepe la toate. Aşa că se apucă să ia decizii în locul celor plătiţi pentru asta şi prezumaţi a se pricepe mai bine decât el.
Banii şi puterea iau minţile, fie că-i vorba de demnitari sau de îmbogăţiţi. N-apucă unul să urce pe scara socială fără să-i căşune că-i cel mai priceput om la orice de pe Planeta Pământ. Şi de-atâta revărsare de pricepere trăim de peste 20 de ani într-o perpetuă şi contraproductivă rotire de cadre. Ce se întâmplă în Ghencea şi la Râmnicu Vâlcea e rezultatul direct şi falimentar al aplicării sistematice sistemului de conducere autocratic. Şi nu se petrece doar la Steaua sau la Oltchim, capete de afiş pentru moment, ci, cu nuanţările de rigoare, e valabil pentru întreaga societate românească (inclusiv în politică sau presă) postrevoluţionară.
În esenţă, un individ (că-l cheamă Becali, Roibu, Vântu sau Băsescu nici nu mai contează) are impresia că, dacă a reuşit să se îmbogăţească sau, după caz, să concentreze toată puterea în propriile mâini, se şi pricepe la toate. Aşa că se apucă să ia decizii în locul celor plătiţi pentru asta şi prezumaţi a se pricepe mai bine decât el.
Banii şi puterea iau minţile, fie că-i vorba de demnitari sau de îmbogăţiţi. N-apucă unul să urce pe scara socială fără să-i căşune că-i cel mai priceput om la orice de pe Plan
