Nu suntem nici fizicieni, nici chimişti şi întâmplător, nici ingineri.

Suntem ziarişti.

Prin urmare, n-am putea susţine, pe proprie cauţiune, că invenţia şi maşinăria lui Nicolae Costache şi a letonului Voldemars Belakovs ar fi funcţionând, chiar văzând cum bagi minereul în ea, prin faţă şi-i iese aurul prin dos, fără picătură de cianură.

Simpla observare nu este suficientă, ci este nevoie de evaluarea unor specialişti calificaţi în domeniu.

Acest articol nu susţine înlocuirea tehnologiei cianurilor la extracţia aurului, cu tehnologia lui Costache.

Articolul semnalează suspecta tărăgănare a autorităţii române în evaluarea calificată a unei tehnologii noi, fără cianuri, care i-a fost prezentată anul trecut, o invenţie înregistrată la Oficiul de brevete de la Geneva şi publicată, pe 8 decembrie 2011, de către World Intellectual Property Organi-zation (WIPO) - (vezi link-ul internet

WIPO/PatentScope - Nicolae Costache).

Chestiunea are implicaţii prea serioase, prea ample (inclusiv politice, economice şi sociale) ca să poată exista vreo justificare validă pentru tărăgănare.

Preşedintele Traian Băsescu, premierul Răzvan Ungureanu şi în general, toţi cetăţenii României au o şansă să se scape de permanentul scandal (naţional - vezi actualele proteste de la Piaţa Universităţii şi de pe stadioane - dar şi internaţional) menţinut în jurul exploatării miniere Roşia Montană.

Însăşi compania Roşia Montană Gold Corporation ar fi, în mod normal, interesată ca scandalul să se stingă (ca să nu mai vorbim despre revoluţia mondială în minerit care ar avea loc, dacă soluţia inventatorilor lui Nicolae Costache s-ar dovedi funcţională).

Nu, nu există justificare pentru tergiversarea evaluării.

Totuşi, secretarul de stat Marin Anton care conduce Comisia Specială din cadrul Ministerului Mediului pentru proiectul Roşia Monta