Tradiţia parlamentară, în descrierea căreia evocarea personajelor lui Caragiale a devenit deja un clişeu, nu se dezminte nici atunci când vine vorba despre anchetarea unor "afaceri" mai mult sau mai puţin ortodoxe. În aproape două decenii, singura anchetă parlamentară cu un impact major a fost cea care a dus la suspendarea preşedintelui "jucător" Traian Băsescu. Sursa: Vlad Stănescu De cele mai multe ori, singurul efect este unul strict electoral, adesea elucidarea cazurilor anchetate fiind secundară şi concluziile subiective, în funcţie de interesele politice, algoritmul politic de la un anumit moment sau de alianţele ad-hoc, aşa cum a fost alianţa PNL-PSD în dosarul Ridzi ori alianţa PNL-PD-L în dosarul Nemrischi.
În condiţiile în care, după 20 de ani de democraţie, nici procurorii nu au reuşit să prindă "marii peşti" ai corupţiei, ineficienţa comisiilor parlamentare de anchetă este prea puţin surprinzătoare. Oricum, tot ceea ce pot face parlamentarii, la finalul unei anchete, este să sesizeze procuratura sau Curtea de Conturi.
De-a lungul celor cinci legislaturi, deputaţii şi senatorii care s-au perindat prin Parlament au înfiinţat o serie de comisii de anchetă-de la cercetarea mineriadelor sau a evenimentelor din decembrie 89, până la privatizări dubioase şi conturile lui Ceauşescu, de la interceptări ilegale efectuate de serviciile secrete şi încălcări ale Constituţiei de către şeful statului. Din toate aceste anchete, doar una a avut un impact major- suspendarea preşedintelui României. Legislatura dominată de guvernarea Năstase (2000-2004) a fost cea mai săracă în astfeld e iniţiative parlamentare, ceea ce spune mult despre "dictatura" PSD din acele vremuri. Mineriadele şi răsturnarea Cabinetului Roman Prima anchetă demarată de Camera Deputaţilor, în legislatura 1990-1992, a fost legată de "golanii" din Piaţa Universităţii şi mai cu se
