Domnul preşedinte e o natură histrionică nu numai prin facilitatea cu care plănge in direct la tv din orice, dar şi prin dependenţa de succesul la public. Nu o dată am semnalat că Traian Băescu e in stare să sacrifice un mesaj politic serios de dragul scandalului mediatic.

Cronicarii de teatru ştiu ce pericol inseamnă pentru un actor succesul imens cu un rol sau cu o secvenţă dintr-un spectacol. Actorul smulge aplauzele sălii şi chiar ale criticii prin felul in care-şi suflă mucii pe scenă. Dacă nu e puternic, dar mai ales dacă e dependent de aplauze ca de un drog, actorul va incerca de acum incolo să văre in toate rolurile interpretate o secvenţă in care-şi suflă mucii. Va incerca asta chiar şi dacă-l joacă pe Hamlet. Ceva asemănător s-a petrecut şi cu Traian Băsescu in campania pentru Referendum. Şi nu intămplător.

Domnul preşedinte e o natură histrionică nu numai prin facilitatea cu care plănge in direct la tv din orice, dar şi prin dependenţa de succesul la public. Nu o dată am semnalat că Traian Băsescu e in stare să sacrifice un mesaj politic serios de dragul scandalului mediatic. Simţind cu deznădejde că discursul său n-are nici o şansă să-i aducă rating, domnia sa il colorează cu o declaraţie scandaloasă sau cu un gest deşucheat. Inainte de a ajunge preşedinte, Traian Băsescu a repurtat succese colosale cu această manieră nonconformistă de a fi. Formula era adecvată perfect la condiţia sa de politician de Opoziţie blocat mediatic. Pentru a sparge boicotul mediatic, impus de un PSD care stăpănea presa prin publicitatea de stat, dar şi prin şantajarea patronilor, Traian Băsescu avea nevoie de declaraţii şi gesturi şocante pănă la stupefacţie. Nonconformismul făcea parte dintr-o ipostază mai largă de actor politic. La vremea respectivă, domina viaţa publică Partidul Stat, PSD. Formaţiunea de guvernămănt se infăţişa drept un G