Sprijinul psihologic, discuţiile prin care pacientul este încurajat să îşi exprime sentimentele şi susţinerea lui, joacă un rol important în întregul proces de diagnosticare, tratament, vindecare sau agravare a bolii şi moartea. Sistemul de sănătate românesc a făcut un prim pas în acest sens, unul timid, ce-i drept. Există unele spitale care şi-au angajat psihologi şi psihoterapeuţi special pentru a le oferi pacienţilor suport emoţional pe întreaga perioadă a tratamentului. Din păcate, nu există o activitate „coerentă” în acest domeniu, după cum ne-a mărturisit preşedintele Colegiului Medicilor, Vasile Astărăstoae.
„În mod normal, în fiecare spital ar trebui să existe echipe de psihologi, să se preocupe de bolnavi, nu numai de cei cu cancer, pentru că unele persoane sunt ipohondre, altele sunt sperioase. Toată lumea are frică de boală”, sugerează Astărăstoae. Reprezentantul Colegiului Medicilor susţine însă că aceşti specialişti nu există în spitale pentru că nu sunt create posturile destinate unor astfel de nevoi .
"Orientarea este determinată de piaţa muncii. Dacă am introduce prin acte normative astfel de posturi, imediat am primi solicitarea pe educaţie, medicii ar fi formaţi din şcoală, ar avea şi un loc de muncă asigurat şi ar fi şi în avantajul pacientului. Cât timp o asemenea cerere nu există pe piaţă, nimeni nu se îndreaptă spre acest domeniu. Cine ar face o pregătire ca după aceea să rămână şomer”, explică acesta.
Psihologul clinician Bogdana Bursuc susţine aceeaşi idee. În opinia ei, Ministerul Sănătăţii ar trebui să îşi asume o parte a responsabilităţii acestei probleme.
„Ar trebui să fie mai multe posturi de psiholog în spitale sau la mai multe secţii. În plus, serviciile psihologice ar trebui să fie trecute pe Casa de Asigurări, pentru că sistemul de sănătate românesc trebuie să răspundă comple
